Domeniul ducelui de Rothgar,
Decembrie, 1790

Coasta engleză se înfățișa mândră, mai ales aici, în vestul Țării Galilor. Totuși, Aberystwyth era de-a dreptul izolat. La confluența a trei dealuri, cu priveliștea spre plajă, moșia era vastă și prosperă, iar satul, deși plin de fermieri, rămânea pescăresc. Tocmai pe deal se găsea conacul ducelui de Rothgar, într-o zonă care permitea să se observe că mai la vale activitatea portului era în toi, totuși suficient de departe, astfel încât să nu se amestece cu mulțimea pestriță de marinari. Stâncile erau însă de-o parte a impunătorului conac – mai degrabă un palat –, iar de cealaltă parte se găsea pădurea, deasă, plină, legând Shrewsbury de moșia lui Rothgar. În zonă existau vechi fortărețe nomade și construcții cenușii, dar nimic nu se putea compara cu frumusețea casei acesteia.

Ce-i drept, Summer Cardinham, mezina, era subiectivă. Luând o gură puternică de aer, icni când acesta îi pătrunse rece plămânii. Apoi râse și își afundă pe rând câte un picior în zăpada care formase mormane pe pământul negru, cu Phantom pe urmele sale. Spanielul era încă mic, dar avea un temperament egal cu al lui Summer și un curaj pe măsură.

— Haide, băiete!, strigă Summer în timp ce înainta cu câte un picior, ridicându-și ușor fustele.

Capul blond al câinelui se ivi din zăpadă. Numai nasul negru, în formă de nasture, se mai vedea. Phantom avea o culoare blondă a blăniței destul de deschisă la culoare, ceea ce îl făcea cu adevărat special. Summer îl iubea. Îi iubise pe toți trei, de fapt, încă din momentul în care îi găsise abandonați în stradă. Phantom și cele două surori ale sale, care acum aparțineau cumnatelor lui Summer, Sugar și Pumpkin, semănau foarte mult ca înfățișare, deși comportamentul era diametral opus. Numai Phantom rosese cizmele ducelui în timp ce Pumpkin îl privise curioasă. Numai Phantom rupsese pernele din salon și făcuse pipi pe peruca majordomului care o lăsase o clipă din mână în timp ce se îmbrăca dimineață. Pentru toate năzbâtiile, numai Phantom era de vină. Cu toate acestea, îl iubea, iar ei i se părea că devine din ce în ce mai disciplinat cu fiecare zi.

Se opri un moment și admiră casa. Din cărămidă crem, cu acoperișul negru, conacul avea, în total, o sută de camere. Fațada principală era împânzită de geamuri rotunjite la capete, proaspăt instalate anul trecut. În fața casei, doi brazi își întindeau acele, acum înzăpeziți. De-o parte și alta a construcției principale, fuseseră construite ale două aripi, acoperind astfel grădina ducelui. Întreaga construcție stătea pe un soclu din marmură. În dreapta se găseau mai multe anexe, niște case care semănau și în care aveau să fie cazați oaspeții. Deja putea zări trăsurile oprindu-se în fața conacului, semn că în curând aveau să fie și mai numeroși. În zonă exista căsuța paznicului și a vânătorului-șef, iar după grădini, într-o zonă separată, se întindeau vestilele grajduri ale ducelui. Erau gigantice.

Ducele de Rothgar, Bryght, era fratele cel mare al lui Summer. În vârstă de treizeci de ani, Bryght Cardinham era însurat cu lady Melody, contesa văduvă de Lunden și sora ducelui de Shrewsbury, de trei luni, iar acesta avea să fie primul eveniment major la care participau în calitate de cuplu. Dintre toți, Bryght semăna mai bine cu Summer din pricina ochilor cenușii. Aceștia erau însă moștenirea ducesei văduve care locuia în apropiere, în casa dedicată ei. Diferența apărea la păr. Summer era singura blondă din familie și nu trecea mult până ce se realiza faptul că nu moștenise părul negru al ducelui și nici pe cel brun al ducesei. Blondul albicios din capul ei o făceau să semene cu ceea ce era de fapt, aspect de care frații ei o protejaseră atâta timp.

Ocoli intrarea din față, strecurându-se pe o ușă laterală. Poate că nu fusese o idee atât de bună să iasă la plimbare în dimineața aceasta. Temperaturile scăzuseră mai mult decât își dăduse ea seama, iar zăpezile fuseseră de-a dreptul brutale în această zonă. Se opri, privind spre Phantom care se descotorosi rapid de zăpada de pe blană, lepădând-o pe covorul albastru-închis cu model auriu.

— Oh, Phantom!, râse Summer și își duse mâna la gură. Ne vei băga în belele!

Se aplecă și luă animalul ud, dar încă foarte cald, în brațe, lăsându-l să o lingă fericit pe față. Îl strânse ușor, sărutându-i năsucul, și urcă pe a doua pereche de scări din casă, cea ferită de privirile oaspeților care poposeau la conac luna aceasta. Era frenezie, bineînțeles, și așa avea să fie până ce Crăciunul se va fi sfârșit.

În fiecare an, Bryght Cardinham organiza trei săptămâni lungi de vânătoare și o serbare de Crăciun. Era tradiția, mai ales că în zonă existau urși, porci mistreți și, se spunea, și lupi, deși Summer nu văzuse și nu auzise niciodată unul. Ar fi trebuit să îi audă măcar dacă existau. Cei mai puternici bărbați din Anglia și familiile lor aveau să petreacă timpul cu ducele de Rothgar, iar ea avea să se familiarizeze cu societatea, din moment ce anul următor își va fi făcut debutul.

Urcă atentă scările, fiind conștientă de faptul că din rochia ei cenușie cu guler se scurgea apă. Trebuia să se schimbe înainte să se îmbolnăvească. Adora sezonul de vânătoare și nu voia să piardă nimic din cauza unei răceli. Se afla deja la al doilea etaj când se opri pentru a-și trage sufletul. Tremura. Picioarele îi înghețaseră, iar cizmele îie rau pline de apă. Totuși, mai avea puțin.

— Mă gândeam eu că te găsesc aici, se auzi vocea serioadă a lui Colt.

Tresări și se întoarse încet spre alt frate de-al ei. La douăzeci și cinci de ani, Colt se remarcase în calitate de soldat. La rândul lui, era deja însurat cu lady Christina, fiica pierdută a autorului regal, John Kean, care înțelesese că avea să fie prezent la festivități. Cu părul lui întunecat și ochii căprui, îmbrăcat exemplar, Colt o scrută cu privirea. Phantom începu să dea fericit din coadă când îl văzu, neînțelegând pericolul în care se aflau. Colt și Bryght erau printre cei mai serioși bărbați pe care ea îi întâlnise și amândoi dădeau dovadă de foarte multă cruzime. Niciodată cu ea, bineînțeles, dar îi cunoștea prea bine.

— Colt!, zise repede, încercând să își astâmpere tremurul corpului. Mă așteptam să fii în salon și să întâmpini oaspeții, alături de Melody și de Christina.

— Bryght mi-a zis că vrea să îți vorbească.

Un fior de anticipație, poate chiar de teamă i se strecură în stomac. Deși Bryght se îmblânzise considerabil de când se însurase, nu putea spune că avea să fie vreodată moale cu cineva.

— P... pe m... mine?, întrebă cu un tremurat în glas. Nu am făcut nimic de data asta!, zise rapid. Era afară cu Phantom. Nu-i așa, Phantom? Câinele lătră de parcă îi lua partea, ceea ce o făcu să își lase buzele să îl sărute din nou.

— În numele Domnnului, Summer, nu săruta câinele! E murdar și..., se strâmbă Colt, rămânând în colțul lui și privind-o.

— Cum îndrăznești?, făcu ea fals rănită. Phantom e cel mai curat băiețe din câți au existat vreodată pe acest pământ! Chiar acum mergeam să facem o băiță lungă și caldă și să mâncăm niște lăptic...

— Trebuie să aștepte, îi zise el. Bryght vrea să te vadă chiar acum. Apoi, chipul lui străluci, iar ea îi văzu buzele zvâcnind amuzante. Asta dacă nu ai și tu nevoie de o baie caldă. Se apropie ușor de ea, luând-o prin suprindere când îi atinse fusetele ude. Iar ai intrat în deal?

— Phantom a sărit primul, iar eu nu m-am putut abține, spuse Summer. O prinseseră. Nu mai era nimic de făcut acum.

— Dumnezeule, fată! Ai sărit în zăpadă? Summer aprobă, ceea ce îl făcu pe Colt să expire exasperat. Du-te și fă o baie. Rapid, Summer! După o clipă de gândire, o prinse de braț, strângând-o ușor și purtând-o spre camera ei. Te duc chiar eu, de fapt. Nu vreau să rătăcești prin casă și să te îmbolnăvești. Ești udă până la piele, toanto!, se încruntă el. Dacă te îmbolnăvești ce facem?

— E doar puțină apă, ridică ea din umeri. Până în corset, adăugă aparte, dar acest comentariu nu trecu de urechile abile ale lui Colt. Phantom e mult mai avariat decât mine, îi spuse. Câinele însă se cuibărise la pieptul ei, emanând o căldură sesizabilă, contrazicându-i astfel cuvintele. Împingând-o în cameră, Colt trase funia cu franjuri pentru ca servitoarea ei să apară. Nu voi păți nimic, îl asigură. Sunt mai puternică decât par, Colt, și o știi. Toți o știți, deși continuați să ignorați asta. Îl lăsă pe Phantom jos care se scutură cu putere, aruncând stropi de apă peste tot prin cameră. Summer nu se putu abține să nu zâmbească, în ciuda minei enervate a fratelui său. Poți să îi spui tu lui Bryght că...?

— Da, o asigură. Când servitoarea apăru, acesta comandă: Apă caldă. Privi spre câine și oftă. Pentru amândoi. Foarte mult ceai fierbinte. Ia-ți cât timp ai nevoie, Summer, îi spuse el. Apoi, după o secundă, o trase și îi șopti în timp ce îi sărută fruntea. Te iubesc mult, surioară. Aș înnebuni dacă ți s-ar întâmpla ceva.

Summer zâmbi și aprobă. Știa. Toți o iubeau foarte mult, de aceea se transformau în adevărați tirani. Îl sărută pe obraz, lăsându-l să iasă din cameră. Servitoarea o ajută să se debrace rapid de hainele umede, bombănind că ea îi spusese să nu se avânture sus pe deal, în timp ce în cameră apărură gălețile cu apă caldă. Odată vârâtă în vană, cu focul arzând în șemineu, Summer o urmări pe servitoare cum îl freacă pe Phantom într-una din găleți. Câinele avea chef de joacă, rotindu-se în jurul cozii și stropind-o pe Pru.

Pru era femeia care îi fusese alături încă din primele momente ale vieții ei. Cum ducesa suferise de melancolie după nașterea ei, nelăsând pe nimeni să se apropie de ea, nici măcar o doică, fusese îngrijită de Pru și de frații ei. La acea vreme, Pru era fată în bucătărie, dar devenise curând servitoarea ei, îngrijind-o cu același devotament cu care o făceau și cei trei băieți ai familiei Cardinham. La șaizeci și doi de ani, Pru ar fi trebuit să se pensioneze de doi ani deja, dar își promisese că o va face de-abia când o va vedea pe Summer la casa ei, ceea ce avea să dureze mai mult decât era dispus orice servitor să accepte. Pru o privise amuzată, insinuând că probabil avea să se pensioneze mai repede decât se așteptase inițial. Femeia în vârstă îi era mai mult decât servitoare; îi era confiedentă, îi era prietenă, îi era mamă pentru toate acele zile în care ducesa nu putuse sî-i fie una. Nu o învinuia pe ducesă că avusese probleme emoționale după nașterea ei, deși erau clipe în care și-ar fi dorit ca lucrurile să stea altfel. Exista și o parte bună în toate aceste momente: Summer era mai apropiată de frații ei decât foarte multe surori. Această legătură era adorată de ambele părți.

— Câini îmi trebuie la vârsta mea, bombăni Pru în timp ce înfășura spanielul într-un prosop, strângându-l ca pe un copil.

— Haide, Pru!, râse Summer, ridicându-se în picioare și ieșind din cadă. Phantom e adorabil, nu crezi? Se aplecă și luă câinele înfășat, legănându-l la pieptul ei în timp ce Pru îi înfășura un prosop în jurul trupului, punând-o să se așeze pe scaunul din fața șemineului pentru a-i usca părul care ajungea până în talie. Se aplecă și sărută un ochișor, apoi pe celălalt, sfârșind cu nasul umed. Râse când văzu privirea oripilată a lui Pru. Poți să îmi pregătești rochia roz, te rog? Vreau să îi amintesc lui Bryght că sunt foarte tânără și că nu ar trebui să mă certe prea tare din cauza asta.

Pru pufni și lăsă pieptănul, dispărând pe ușa care ducea în dulapul masiv al fiicei de duce. Bryght o apostrofa mereu. Devenea nesuferit în grija lui exagerată, de parcă ea chiar ar fi făcut lucruri atât de rele. Erau numai copilării, bineînțeles. Până acum probabil că fratele lor, Colt, îi spusese deja că o găsise înghețată pe holurile din Rothgar, iar el își actualiza discursul în ce o privea.

Ușa se deschise, iar o servitoare apăru cu o tavă cu ceai fierbinte.

— Probabil că îi este cald înfășat așa, comentă femeia în timp ce turna o ceașcă pentru Summer și adăuga zahăr și lapte.

— Crezi?, se încruntă Summer. Poate că ai dreptate. Desfăcu puțin prosopul la gâtul lui Phantom, fără să își dea seama că prin acest gest câinele se putea strecura mai ușor afară. Fu prea târziu când conștientiză acest lucru. Phantom se eliberă de prosop, sări în poala ei și apoi jos, privind fericit în jur, cu blănița lui încă udă atârnându-i pe corpul micuț. Phantom, vino aici!, strigă Summer la el.

Degeaba. Câinele lătră fericit când o văzu în picioare, considerând probabil că era momentul pentru a doua rundă de joacă. Servitoarea dădu să îl prindă, dar acesta o evită agil, cu urechile lăbărțate fluturându-i în jurul corpului. Prin urmare, făcu singurul lucru care avea să îi amintească lui Summer de Phantom și după momentele în care acesta avea să nu mai fie: o zbughi pe ușa lăsată întredeschisă de servitoarea care adusese ceaiul. Cu un icnet, Summer îl urmă.

Deși în conac era cald, Phantom s-ar putea amesteca cu oaspeții, trezind fricile în doamnele simandicoase de la parter. Isteria din rândul femeilor l-ar fi făcut pe Bryght să îi țină o nouă predică despre cum se comporta cu adevărat o tânără lady, iar ea nu mai putea auzi o nouă lecție. Se săturase până și de titulatura de lady. Phantom nu trebuia să ajungă sub nicio formă jos sau să părăsească etajul. Iar ea trebuia să îl prindă cu prețul vieții sale.

În urma ei, servitoare îi striga tot felul de lucruri, printre care și acela că era în prosop și că nu se cădea ca ea să iasă așa din cameră. O ignoră, pornind hotărâtă pe urmele câinelui care privea în mod regulat în urmă. Alerga cu coada ușor strâmbă și cu picioarele lui mici, totuși repezi.

— Vino aici, cățel rău ce ești!, strigă în urma lui, fapt ce păru să îl amuze și mai tare pe Phantom care coti, ieșind de-a binele din cameră. Oh, la naiba!, înjură și păși pe hol, conștientă de faptul că dacă era văzută astfel avea să fie sfârșitul tuturor predicilor ținute vreodată de Bryght, urmând cu siguranță predicile unui soț pe care nu și-l dorea. Cel puțin nu încă. Phantom!, strigă îngrozită că avea să o poarte astfel prin toată casa.

Nu fu nevoie însă să mai facă niciun pas, pentru că Phantom se lovi de un picior lung și musculos, îmbrăcat în pantaloni crem, cu cizme din piele până la genunchi și vestă care i se oprea în talie. Summer își închise ochii în clipa în care realiză că aceasta era vestimentația unui bărbat, neîndrăznind să privească nicio clipă la cel care prinsese animalul. Aplecându-se, individul îl luă pe Phantom într-o mână și îl ridică la nivelul pieptului. Summer, în poziția îndoită în care se afla, cu părul căzut în față și fața roșie, nu putu să nu remarce duritatea coapselor pe care pantalonii se mulau provocator. Moda evolua într-o direcție lascivă, dacă o întreba cineva pe ea. Pantalonii până la genunchi se potriveau cu jacheta, iar vesta de pe el cu modelul roșiatic de pe jachetă. Observă butonii jachetei, cu siguranță din aur, și lavaliera care acoperea gâtul. Dantela cămășii îi ieșea în evidență în jurul mâinilor și al gulerului, sporind cumva aerul regal pe care îl avea. Dacă l-ar fi cunoscut mai puțin pe Bryght, ar fi zis că acesta era Bryght și că avea să o descopere astfel, adăugând un nou punct la discursul pe care probabil că i-l pregătise. Dar nu fu loc de îndoială că acesta nu era Bryght Cardinham când străinul vorbi:

— Măi, măi, dacă nu e cumva corcitura londoneză.

Summer se încruntă și își ridică privirea, realizând cu furie cine îi prinsese câinele. Părul rubiniu era perfect arajat, lipsit de împovărătoarea perucă, deși un fir de păr rebel stătea creț înainte, indicând temperamentul îngrozitor pe care știa că îl avea ducele de Shrewsbury. Ochii lui albaștri, la fel de albaștri precum apele învolburate ale coastei, la fel de întunecați, o priviră fără rușine, cercetându-i obrajii rumeni și corpul. Dar Summer nu era roșie la față din cauza rușinii, ci a furiei.

Pe Thaddeus Talbot, ducele de Shrewsbury și fratele cumnatei ei, Melody, îl ura. Rigid, lipsit complet de maniere și brutal, ducele își exprimase în nenumărate rânduri dezaprobarea cu privire la comportamentul ei de parcă avea tot dreptul să o facă. Își strânse pumnii și luă o gură mare de aer pentru a nu se azvârli în față, lovindu-l puternic în nasul aristocratic. Ochii îi erau mici, ușor lăsați, cu sprâncene la fel de pătrățoase precum maxilarul lui. Nasul își întindea fosele pe chipul lui într-un mod plăcut, făcându-l să pară și mai puternic decât probabil că era în realitate. Chipul îi era perfect ras, lăsând loc unor buze egale, nici prea mari, nici prea mici, să răzbată. Buzele lui Thaddeus erau... Înghiți în sec, amintindu-și de acel unic sărut în seara în care îl găsise pe Phantom și pe frații lui.

Umblând pe străzi pe calul lui venit din Iad, Thaddeus aproape că o lovise înainte să sară și să o bruscheze de-a dreptul, lipind-o de clădire și sărutând-o cu ferocitate. Și ea nu înelegea nicio clipă de ce infamul duce făcuse asta cu ea. Își apăsase gura peste a ei ca un cuceritor, cerând mai mult decât avea ea să îi ofere vreodată. Iar Summer detestase fiecare moment, de la fiorul păcătos care i se prelingea din suflet direct în pântec, la senzația de moleșeală din genunchi și la palmele transpirate. Urâse modul în care căldura trupului lui o învăluise în acea noapte furtunoasă și ura și acum modul în care privirea lui de gheață o cerceta, înfierbântând-o. De ce era acest ingrat în conacul lor? Ce căuta atât de aproape de camera ei? Și, mai mult, cum își permitea să îl jignească pe Phantom, când singura corcitură detestabilă din zonă era el?

Luă încă o gură de aer, pregătită să îi spună două ducelui și să îi reteze orgoliul, când, odată cu expirația, prosopul ei fragil se desfăcu și căzu la picioarele sale. Secunde bune, Summer nu își dădu seama ce se întâmplase, de ce simțea frigul pe trup, dar când o făcu fu perfect conștientă de faptul că ochii lui se întunecaseră și mai mult, precum marea pe timp de furtună, cercetându-i corpul. Înghiți în sec, realizând că sub privirea lui atentă sfârcurile i se întăriră, sânii îi părură mai grei, mai plini, mai dornici să fie atinși. Trupul i se înfioră, iar zona dintre picioare păru să gândească singură, contractându-se. Se încruntă, iar apoi făcu ochii mari când realiză că așa porneau majoritatea descrierilor din cărțile interzise pe care le citea și care prezentau de fiecare dată o femei în stare de... excitație. Ochii i se măriră și mai mult când realiză că ăsta era adevărul. Dumnezeule mare!

O excita ducele de Shrewsbury!

Câți dintre voi vă așteptați la un așa titlu? Vă spun eu: NICIUNUL! :)

Și am revenit după o pauză de o săptămână, cred. Nu sunt sigură. Pierd noțiunea timpului cu școala și pandemia la un loc. 

Între timp, citiți, dormiți și iubți, iar între aceste activități aveți și grijă de sănătatea voastră și a celor dragi. Ăsta este un îndemn la rațiune, date fiind condițiile extraordinare prin care trece omenirea în zilele noastre.