Perspectiva lui Aiden.

Nu mă pot opri din a mă holba la el.Nu contează cât de mult încerc să-mi iau ochii de la el,nu o pot face.E ca și cum creierul meu nu a acceptat faptul că este perechea mea și se uită la el pentru un fel de indiciu cum că am greși.

El este speriat ,pot vedea asta în ochii săi albaștri care sunt largi cu teamă.Singura emoție pe care am văzut că o posedă a fost ura și asta a fost mereu pentru mine,pe lângă asta Julian a fost un perete rece de piatră.Și totuși el este aici cu spaimă și panică pe fața mea.

"Nu au mai fost niciodată doi bărbați ca pereche în istoria vârcolacilor."Cuvintele tatălui meu s-au infiltrat prin peretele gros de confuzie care îmi înconjoară mintea.

"Nu e posibil.Ei sunt Alfa,ei trebuie să aibă copii ca haitele noastră să supraviețuiască, "Roger,tatăl lui Julian a spus în timp ce merge în cerc neliniștit."Doi Alfa împerechindu-se, haitele,ele se vor uni."

"Asta nu are sens,"tatăl meu a spus în timp ce s-a așezat lângă mine."De ce ar face Zeița Lunii asta?"

"Totul va fi bine.Asta va fi bine,"Roger a spus în o stare de panică."Julian,spune ceva."

El a încercat,gura sa s-a mișcat și s-a închis de câteva ori înainte ca lacrimi să se formeze în ochii săi.E ca o rană de cuțit în pieptul meu,un sentiment nefamiliar care curge în venele mele pentru că el este în durere,lupul meu a plâns să îl ajut dar sunt blocat în propriul loc ca și el.

"Ne vom da seama,doar nu faceți ceva pripit și să vă respingeți unul pe altul,"cuvintele tatălui meu par să mă fi scos din transă,mi-am luat privirea de pe Julian și m-am uitat la el.
Gândul nu mi-a traversat mintea,yeah îl urăsc pe tip,dar dacă îl resping asta ar însemna prăbușirea ambelor noastre haite și îmi pasă de oamenii mei.
Uitându-mă înapoi la Julian,îi văd ochii umplându-se cu îngrijorare,el probabil credea că îl voi respinge.

Perechea ta să te respingă este probabil cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unui lup.Cealaltă jumătate a ta,sufletul pereche,cel care te va iubi ca nimeni altul,spunând că nu îți vor dragostea este suficient să te înnebunească.

"Nu te voi respinge,"am spus,ridicându-mă în timp ce mi-am trecut mâinile prin păr,el a lăsat un oftat ușurat urmat de părinții noștri.

"Asta e un lucru bun dacă te uiți dintr-un anumit unghi,"tatăl meu a spus,făcându-ne pe toți să ne uităm la el de parcă ar fi bolnav.

"Cum poate fi posibil ca asta să fie un lucru bun?",Julian a spus printre dinți.

"Ei bine.Dacă vom uni haitele am deveni cea mai puternică haită nu doar în țară,dar din întreaga lume.Nimeni nu s-ar compara cu noi mai ales cu doi Alfa ca lideri,am fi de neoprit,"el a spus cu lumină licărind în ochii săi care îmi spun că el deja planifică pașii pentru viitorul nostru.

"Tu ai un punct Micheal,"Roger a spus,aceeași lumină în ochii săi."Dacă ei se împerechează și sunt socrul lui Aiden ,noi am fi mai mult decât cei mai buni prieteni.Noi am fi ca și frați!"

Am privit în timp ce ei au continuat să strige și țipe despre prietenia lor în creștere și binecuvântarea pe care Zeița Lunii a trimis-o în calea noastră.

"Vă puteți opri pentru o clipă pentru a ne da seama ce să facem?"am spus serios,furia mea crescând.

"Da,scuze.Încă vom face restul ceremoniei pentru a o completa.Știți voi cu beta,mai marii și conducătorii luptătorilor,"Roger a spus cu un zâmbet.

"Voi doi trebuie să fiți civilizați.Acum mai mult decât oricând haita va avea nevoie să vadă rezistență și unitate,în special de la noii lor lideri.Treceți de ceremonie fără să vă rupeți unul altuia gâtul și vom discuta ce se va întâmpla după."Tatăl meu a spus,uitându-se între noi doi."Puteți face asta?"Amândoi am încuviințat în înțelegere,ei ne-au așezat în primul rând iar apoi au mers pentru a-i anunța pe toți să se întoarcă.

Nici unul din noi nu a spus un cuvânt.Este ciudat,de obicei am arunca cuvinte cuvinte de ură la celălalt,totuși acum nici nu ne putem uita unul la celălalt.

Încă simt ura pe care mereu am simțit-o dar este acompaniată de un nou sentiment,unul pe care nu îl recunosc și care crește aflându-mă lângă el.Mirosul său care înainte mă făcea să-mi fie rău,acum mă trimite în rai,este unul dulce,ca pepenele și lămâia cred.Este atât de bun încât nu mă pot abține din a inhala încet pentru mine.

Nu a durat mult până sala a fost din nou umplută ,în timp ce toți au intrat încă șoptind ochii lor niciodată nu ne părăsesc.Măcar eu am ochelarii,ei nu știu unde mă uit,dar Julian nu e atât de norocos.El e ca o căprioară în lumină,ochii săi privind în jur frenetic,asta e deconcentrant și nu îmi place asta.

"Găsește un loc în cameră și lasă-ți ochii pe el,nu fi atent la ei și concentrează-te pe punct,"am murmurat,încă uitându-mă în față,i-am simțit ochii pe mine pentru o secundă înainte să dispară.El si-a stabilit un punct și masca sa obișnuită a fost pusă din nou.

"Vom continua ceremonia mișcându-ne repede.Începând cu beta vă rog alăturați-vă nouă pe scenă."

Și așa a continuat.Tații noștri făcând toată ceremonia,ținând atenția departe de noi pe cât de mult posibil în speranța de a evita orice problemă.S-a terminat înainte să-mi dau seama și am fost trimis spre casa haitei unde am mers în biroul lui Roger,ei bine al lui Julian acum ,cred.

"Deci băieți,cum vă simțiți?"tatăl meu a întrebat după ce ne-am așezat cu toții.

"Blestemat,"a răspuns Julian cu degetele în gură,aș crede că își mușcă unghiile dar nu o face.Ele doar sunt acolo.

"Ce a spus el,"am răspuns.

"Am vorbit și vom trata asta ca orice altă pereche,"a spus Roger,făcându-mă să mă încrunt."De obicei voi v-ați muta împreună dar sunteți din două haite diferite,totuși nu ne putem permite să vă separăm,e o legătură nouă.Puteți decide între voi ce se v-a întâmpla aici."

"De asemenea voi trebuie să decideți ce veți face cu haitele.Ele sunt ale voastre acum deci nu vă putem spune ce să faceți dar am fost serioși mai devreme,îmbinarea e cea mai bună variantă,"tatăl meu a spus serios.

"Vă vom lăsa să discutați despre asta."Și cu asta ei au plecat,lăsându-mă pe mine și Julian singuri.M-am uitat la el,găsindu-l adâncit în gânduri,el este un gânditor iar eu sunt mai mult tipul "ia acțiune."

"Ei au dreptate,trebuie să unim haitele,"am spus,începând conversația,ochii săi întâlnindu-i instant pe ai mei.

"Tu înțelegi că asta înseamnă că ne vom împerechea,"el a spus cu o sprânceană ridicată.

"Plănuiești să mă respingi?"

"Nu,"el a răspuns imediat.

"Atunci este singura opțiune pe care o avem,"am răspuns.

"Dar nu sunt homosexual!",el a strigat,ridicându-se.

"Nici eu nu sunt!Crezi că am vrut să fiu împerecheat cu un tip?Mai ales cel pe care l-am urât literalmente toată viața mea.Nu vreau!,"am ripostat,el s-a așezat înapoi pe locul său în timp ce vizibil încearcă să se calmeze."Acum poți încerca să fii,nu știu,mai puțin copilăros deci putem rezolva asta."El a încuviințat încet ca și cum l-ar răni,ignorând asta,am continuat."Este un teren neocupat între ale haitelor noastre ,îl vom verifica,curăța și apoi îl vom revendica."

"Vom fi doi Alfa conducând o singură haită,poate ego-ul tău să se descurce cu asta?",el a strigat din nou,îmi simt unghiile intrând în mânerele scaunului în furie.

"De ce ești atât de disperat să începi o luptă?"am țipat în timp ce se uită la mine cu ochi sfidători."Caut soluții pe care tu clar nu le vrei!"

"Pentru că nu te vreau!",el a țipat,făcându-mă să mă nărui în mai puțin de un minut.Cuvintele sale taie adânc,durere mă inundă ca niciodată înainte.Lupul meu urlă într-o stare de depresie cu mine în urma sa.

"Nu m-am referit la asta,"el a spus mult mai calm după ce mi-a văzut reacția."E doar că am visat la perechea mea mai mult decât îți poți imagina iar tu nu erai în imagine."

"Ei bine nici tu nu erai în a mea.Perechile ar trebui să fie făcute pentru tine,să te înțeleagă și să te iubească.Dar nu cred că asta se poate întâmpla vreodată între noi,"el a dat din cap în aprobare în timp ce amândoi am oftat epuizați.

"Ce facem cu aranjamentele de locuit?",el a întrebat după o lungă perioadă de liniște.

"Cred că putem schimba,"am spus,încercând să îmi ascund dezgustul la gândul de a locui cu el."Deja m-am mutat în apartamentul meu deci putem merge acolo în seara asta."

"Voi veni mai târziu,trebuie să..mă gândesc la toate astea,"el a spus,încruntându-se în timp ce mâinile sale și-au găsit drum în părul său în clară frustrare.Fără alte cuvinte,m-am ridicat și am părăsit încăperea,închizând ușa în urma mea.

Un strigăt de agonie mi-a scăpat printre buze ,un val de suferință m-a acaparat imediat ce am închis ușa.Lupul meu a plâns în disconfort în timp ce corpul meu este blocat într-o stare de paralizie dureroasă.Mi-am simțit inima bătând mai lent în timp ce plămânii strigă pentru aer,am încercat să fac un pas înainte dar asta doar a făcut senzația de zece ori mai rea.Sângele din mine este ca acid curgându-mi prin corp,pot simți ceva zgâriând înăuntrul meu,încercând să scape în timp ce stau aici în mizerie.

Luptând durerii,m-am întors încet,starea făcându-mă inutil,deschizând ușa ,ochii mei l-au găsit pe Julian la jumătatea distanței pâna la ușă în aceeași stare.Amândoi pare să fim eliberați la vederea celuilalt.

Ca și cum ar acționa pe cont propriu ,corpul meu a alergat spre el,luându-l în brațele mele imediat. Senzația necunoscută de electricitate mi-a invadat venele slăbite când pielea noastră s-a atins,imediat restabilindu-mi sănătatea.El m-a îmbrățișat înapoi aproape imediat,senzația crescând de zece ori ,mi-am afundat nasul în gâtul său,inhalând acest miros frumos în timp ce l-am îmbrățișat ca și cum viața mea ar ține de asta.El a făcut același lucru ,ținându-și mâinile pe umerii mei,strângând strâns.

Retrăgându-mă cu greu,fără a rupe îmbrățișarea care îmi dă această senzație extraordinară a pielii sale peste a mea.I-am luat fața în palme ,dându-i la o parte părul pentru a-l vedea clar.

"Ești în regulă?",am întrebat,căutându-i ochii pentru orice semn de durere sau răni.

"Sunt bine.Dar tu?"el a întrebat,îngrijorarea evidentă în vocea sa.

"Sunt bine,"am răspuns,uitându-mă în ochii săi frumoși,albaștri deschis.M-am lăsat să-mi afund nasul înapoi în gâtul său,având nevoie de mirosul său mai mult ca niciodată așa cum și el are.

"Ce se întâmplă aici?",vocea lui Roger mi-a invadat urechile,făcându-mi capul să se miște în direcția lui.Strânsoarea mea pe Julian a rămas ,găsindu-mă incapabil de a-i da drumul.

"El a părăsit camera nu mai mult de o secundă și nu am putut respira fără el,"Julian a răspuns,strânsoarea sa încordându-se puțin."Asta nu se întâmplă perechilor.De ce ni se întâmplă asta nouă?"

"Nu știu.."El a răspuns,ochii săi pierduți în gânduri.

"Ei bine voi nu sunteți o pereche obișnuită.Presupunerea mea este că are de a face cu faptul că sunteți amândoi bărbați sau Alfa,sau ambele,"tatăl meu a intervenit în timp ce ochii săi traveresează corpurile noastre atașate."Toate astea sunt noi,trebuie să testăm limitele."

"Ce vrei să spui?" am întrebat agresiv.

"Aiden,dă-i drumul lui Julian și făcâțiva pași în spate,"el a spus calm.Se simte ca și cum cineva mi-ar scoate inima când ne-am separat încet,pot vedea durere în ochii săi în timp ce ne despărțim.Nu este la fel de rău ca ce am simțit afară,dar încă doare după ce am simțit senzația pielii sale peste a mea.

"Acum vin-o în cadrul ușii."Am făcut așa cum mi s-a spus și m-am îndreptat spre ei."Acum pășește afară."Încet am făcut-o ,ținându-mi ochii pe Julian,durerea nu s-a întors,făcându-mă să mă încrunt.

"Okay,încearcă se te miști din linia sa vizuală,"Roger a spus,încercând să țină tonul calm pe care tatăl meu îl are,luând o respirație adâncă am pășit din cadrul ușii,Julian nemaifiind în linia mea vizuală.Am simțit o durere mai puternică acaparându-mă dar nimic comparat cu cea de acum câteva minute.

"Vom închide ușa din nou,"tatăl meu a spus de dinăuntru.

"Ce?Nu!,"Julian a strigat,făcându-mi sângele să fiarbă.

"Trebuie să vedem dacă a fost doar pentru un singur moment,"el a explicat,are sens dar încă mă sperie."Mergi mai departe de ușă de data asta."Am făcut așa cum mi s-a spus și șovăitor am mers înainte pe hol,când am ajuns la distanță Roger a închis ușa iar durerea de neuitat a izbucnit prin tot corpul meu dar mult mai rău din cauza distanței.Luptând să rămân în picioare,mi-am strâns capul din cauza durerii în timp ce toate gândurile mele par să strige la o frecvență asurzitoare.
Înainte să pot începe să mă mișc spre singura persoană care poate opri această durere,ușa s-a deschis; m-am lăsat pe genunchi ,durerea începând să dispară încet .Julian a alergat afară din cameră,ochii săi căutând frenetic pentru mine,când m-a găsit,nu a irosit o secundă înainte să alerge spre mine.

Corpul său s-a prăbușit în brațele mele ,mă simt complet din nou în timp ce își înfășoară picioarele în jurul taliei mele și brațele în jurul gâtului meu,ca și cum l-aș părăsi dacă nu ar face-o.Am uitat de lume când a ajuns în brațele mele,tot ce pot simți este fericire ceea ce este ciudat,dar se simte bine.

"Nu facem asta din nou!"Julian a mârâit la tații noștri care se apropie.Nu știu cum de are atât de multă energie,eu încă sunt între-un fel de zăpăceală,ținându-l în poala mea pentru suport.

"Scuze.Dar acum știm că se întâmplă doar când este o barieră fizică între voi,"tatăl meu a spus prietenos."Este o legătură nouă,va trebui să stați aproape iar voi sunteți un nou tip de pereche,deci va trebui să discutați când veți pleca."

"Vă vom lăsa singuri,încercați să vă odihniți."Roger a spus,detectând agitația noastră cu ei,când nu mai sunt în vedere mă simt bine din nou.

Ridicându-mă puțin mai sus,Julian s-a mutat în poala mea,făcându-l să stea peste mine.El încet s-a retras pentru a se uita în ochii mei,căutând clar pentru semne de durere.Fără să îl aud întrebând,am încuviințat,lăsându-l să știe că sunt bine.

"Asta e atât de ciudat,"el a spus înainte să își afunde capul în gâtul meu și să inspire adânc în timp ce mâinile sale și-au găsit locul în părul meu.

"Știu,"am răspuns,frecându-i instinctiv spatele.

"Încă te urăsc."Afirmația sa m-a făcut să râd.

"Și eu."