ｔｒｅｉｚｅｃｉ
ｓｉ
ｃｉｎｃｉ

Martin era așezat la biroul lui de pe Pistă, David lângă el, trecând peste propunerile de lucru primite după ultimele curse.

― Arată bine, Deni zise cu ochii la foile din mâna bărbatului.

Martin își trecu o mână peste față apoi lăsă foile pe birou, mâna lui acoperind foaia și numerele de pe ea.

― Nu îndeajuns de bine cât să ne scoată din căcatul în care ne aflăm.

Mâna lui Deni îi cuprinse umărul într-o consolare mută. Martin o prinse într-a sa și oftă.

― Nici o veste de locația lui Guther?

Martin clatină din cap.

― Nimic. E ca și cum l-a înghiți pământul pe nenorocit, Martin strânse mâna lui Deni într-a sa. Mi-am pus cei mai buni oameni la muncă și nimic.

Deni îi strânse mâna înapoi.

― Și fără puștiul din Red Moon nu mai avem nicio persoană mai aptă.

Martin dădu drumul mâini lui Deni și se aplecă peste birou, cu două degete masând-și tâmplele.

― Sigur mai e și o altă opțiune, măcar pentru una dintre două probleme, îl asigură bărbatul masiv de lângă el.

― Normal că este, își întoarse capul spre el. Tu de ce crezi că am lăsat-o pe puștoaică la Inițiere?

Nu îi trebui mult după ce venise în oraș să audă de ea. O văzuse doar de câteva ori, și nu apucase să vorbească cu ea mai mult decât o dată însă știa prea bine de ce e capabilă ucenica Undertakerului și poziția ei în familia Berutti. Isak doar îi confirmase bănuielile.

Deni stătu pe gânduri câteva momente, apoi realiză despre cine e vorba.

― Storm? Cu ce te-ar putea ajuta o copilă? Sprâncenele roșcate se uniră, riduri formându-se între ele.

Martin râse scurt.

― Ai fi surprins.

Ușa biroului se deschise abrupt, lovind peretele când Lia își făcu apariția pufâind.

Martin ridică o sprânceană ce era îndeajuns pentru fată.

― Avem o problemă cu ultima rundă, anunță ea.

― Și mă rog de ce anume? Martin își încrucișă degetele, mainile sprijinite pe birou.

― S-a pornit o ceartă... Fata se scaepină ușor la ceafă privind în altă parte. ...posibil bătaie curând.

Martin își lăsă bărbia să se sprijine pe palmele încrucișate.

― Care sunt idioții care se iau la bătaie de data asta? Deni ceru să știe. De obicei el era persoana delegată să se ocupe de rafuielile dintre băiețașii prea plini de testosteron.

― Idioate, îl corectă. Storm și puicuța lui Meijer sunt centrul distracției, anunță Lia.

― Oh?! Martin deveni brusc interesat de situație.

Deni se rezumă doar la a privi surprins.

Când ajunseseră pe pistă, puștoaica deja pusese la pământ un bărbat. Deni se pregătea să meargă spre ea și să o întrerupă când Martin ridică o mână, semnalând se se oprească.

― De ce? Deni ceru să știe.

Cursa trebuia să înceapă deja de ceva timp.

Ochii lui Martin o priveau cu atenție pe fata cu păr alb.

― E bine să îți observi viitori aliați, fu tot ce spuse către un Deni încă nelămurit cu ce i-ar putea ajuta un copil.

Așa că rămăseseră să privească scena fără a interveni în vre-un fel, Martin doar verificând ceasul de pe mâna stângă din când în când.

Numai când blonda fusese luată de pe teren și Storm dată de-o parte de Raven, Martin a decis să își facă apariția și să anunțe că ultima rundă încă urma să aibe loc.

― Nu părea să ai o problemă cu energia nimănui până acum, Fox observă. Ochii ei de felină privindu-l atent.

Mâinile bărbatului se întâlniră la spate precum îi privi pe cei trei care trebuiau să concureze de ceva timp deja. Timp în care, în schimb, au ales să aibe o răfuială și să creeze o scenă ce porni un val de șușoteli și schimb de prezumții aprins între observatorii ei, stârnind interesul. Iar asta era ceva ce nu avea să oprească.

Martin lăsă un râset scurt să-i părăsească gâtul.

― Perspicace întotdeauna.

Fox făcu clin din cap. Îl știa deja prea bine pe vulpoiul bătrân din fața ei. Și stia că era în stare de multe pentru profit. Până la urmă, era un om de afaceri fie ele mai mult sau mai puțin legale.

Martin își drese vocea.

― Sunteți gata să începem?

Înainte ca cei trei să apuce să răspundă, Martin le-o luă înainte.

― Normal că da, din moment ce v-ați încălzit cu mica răfuială de dinainte.

Ariana se strâmbă dar nu zise nimic.

Cu un pocnit din degete, trei dintre oamenii lui le înmânară celor trei un bilet cu coordonate.

― Vă las să vă aliniați atunci, spuse în final apoi se retrase.

Storm părea că se abținea cu greu din a nu comenta ceva. Încă era încinsă după păruiala cu Evonne. Tot ce o mai tinea ancorată de faptul că ar trebui să stea liniștită era mână lui Xander care-i masa ușor brațul.

Când lumea începea să se întoarcă la locurile lor sau să se așeze în așteptarea cursei, Xander o întoarse cu fața spre el. Cu două degete îi făcu semn să se apropie de el și îi șopti la ureche.

Ariana se încruntă.

― Unde vrei să ajungi cu asta?

― Doar ai încredere în mine, îi ceru privind-o în ochi―nu, în suflet.

Plescăi o dată însă acceptă. Îi câștigase încrederea cu mult timp în urmă. Dacă era o persoană care știa că nu avea intenții rele, cel puțin nu legat de ea era Xander.

🏁🏁🏁

La linia de start, cele două mașini se alăturară lui Meijer. Pe rând fiecare mașină își tură motorul într-o lăudă cu ceea ce dețineau sub caroserie.

Roșu.

Palmele se strângeau și relaxau în jurul volanului precum luminile se porniră.

Galben.

O mână cobora pe schimbătorul de viteze.

Verde.

Ariana schimbă vitezele și dădu piciorul de pe frâna, călcând accelerația și eliberă ambreiajul făcând mașină să plece de pe loc imediat, praful ridicându-se în aer precum ceața în urma celor trei mașini.

Vocea GPS-ul se auzi în mașină, începând să ofere direcții precum se apropia de ieșirea de pe proprietatea privată a Pistei.

Traseul era asemănător cu cel al cursei de inițiere, însă de data asta nu mai existau echipe de divizat. Acum totul era despre cine avea să se întoarcă primul pe Pistă. Sau, după cum înțelesese de la Xander, cine avea să se întoarcă. Ariana considera că exagera. Niciuna din cursele de până atunci nu păruse atât de periculoasă. "Nu l-ai întâlnit pe Meijer încă. Dacă Jace e considerat un nesimțit pe teren, Meijer e un nenorocit fără scrupule," i-a spus.

Cumva, după ziua de azi, părea foarte probabil. Ce om normal și-ar fi privit iubita fiind păruită chiar în fața lui fără a ridica măcar un deget?

Xander ajunse lângă ea, provind viteza mașinilor. Un bipăit se auzi, apoi acceptând apelul, vocea lui umplu mașina Arianei.

― Suntem aproape, o informă.

Ariana privi în față spre tunelul care se apropia din ce în ce mai mult.

― Să-i dăm bătaie atunci.

Nu se vedeau unul pe celălalt prin geamurile fumurii ale mașinilor, însă chiar și așa, Ariana făcu clin din cap către direcția lui înainte de a închide apelul.

Apoi erau în tunel.

Mici becuri amplasate în pereții concavi luminau difuz drumul de-o parte și de altă. Apoi Ariana le văzu: două mașini cu stickerul Golden Lion apropiindu-se din direcția opusă cu viteză.

Următorul lucru pe care îl știa, scârțâitul roților și sunetul unei bușituri îi umpluseră timpanele. Inima i-o luase la goană, bătând nebunește iar tot ce putea face era să blesteme faptul că Xander avusese dreptate. Nenorocitul de Meijer plănuise să o scoată din cursă.

N/A:

Hello vitezomanii mei favoriți!

Primul lucru pe care vreau să-l discut, după cum a-ți probabil și observat, nu am postat la timp după programul obișnuit. Motivul o fost mai mult sau mai puțin simplu: mi s-a stricat telefonul. 😭😭 Problema mai mare e că aveam sute de note și schițe pe el iar eu postez de pe telefon. 🤦🏼‍♀️🤌🏻 Va puteți da seama cât de minunată e situația.

De asta, a trebuit să scriu totul de la zero după ce mi-am luat un telefon nou.

În altă ordine de idei, am un telefon nou și functional deci postările vor urma programul obișnuit din nou! 🤗

Până weekendul viitor.

Love,
Andrè.