|| S3 || 34: SOME SPICE
treizeci
si
patru
― Deja te plângi, Meijer? Xander întrebă cu un rânjet batjocoritor pe buze, trântind portiera după el.
Meijer pufni.
Ariana ocoli mașina, așezându-se pe capotă, picioarele ei acoperite de piele neagră depărtate. Îl privi cu atenție pe bărbatul bronzat ai cărui ochi verzi schimbau încruntături cu Xander. Era îmbrăcat într-o cămașă gri, băgată în blugi și descheiată cât să îi arate pectorali peste care ședeau două lanțuri aurii. Cumva, încercarea lui de a părea plin de bani, Arianei îi părea de prost gust. Nouveau rich ー bani noi, concluzionă ea după ce aruncă o privire la Ferrariul auriu metalizat de sub el. Deci ăsta era Meijer?
― Ce dezamăgire, concluzionă mai mult pentru ea.
Atenția lui Meijer și a blondei din poala lui se îndreptă asupra ei.
― Să înțeleg că tu ești Storm?
― În carne și oase, mină o plecăciune în batjocoră. Dacă tot se credea rege...
― Ai ceva tupeu.
Ridică din umeri cu nonșalanță.
― Am și sarcasm, depinde dacă e o zi bună sau nu.
Cu colțul ochiului Xander o putea vedea pe Fox rânjind mândră.
Evone se dădu jos din poala lui Meijer și făcu câțiva pași spre Ariana și grupul lor ce se afla lânga mașina cu fulgere.
― Ai trecut prin patul lui puțin și acum te crezi importantă? Evonne o privea cu o îngrijorare falsă, sprâncenele ridicate. Atât de mult pentru cum nu erai interesată de el, îi reaminti de discuția lor. Toți știm de micuța voastră dramă de cuplu care ne-a făcut să stam după voi!
― Oh, nu! Mara icni aproape inaudibil, pregătită deja să o vadă pe Ariana sărind la gâtul ei.
Jace privi de la Mara la Ariana. Bruneta, acum cu perucă albă, nu schiță mai mult decât un rânjet.
― Dar, din nou, văd că încă îți place să ții lângă tine rebuturi, ochii albaștri ai blondei o fixară scurt pe Mara care făcu un pas în spate. Jace ducând o mână în fața ei.
― Nu mă surprinde.
Ariana, spre uimirea tuturor râse.
Ginnie își închise ochii. Nu ar fi trebuit să zică asta. Evonne, nu, niciunul dintre ei nu aveau idee de cine e Ariana cu adevărat. De cea care e când nu se abține și încearcă să se integreze.
Ariana râdea într-un fel nebunesc, sadic, care îl speriase puțin până și pe Xander, nu doar pe restul.
― Oh, la fel de amuzantă ca întotdeauna! Se făcu că își șterge o lacrimă din colțul ochiului apoi se ridică de pe mașină, tocurile ei lovind pământul fiind singurul sunet în tăcerea care se lăsase în jur.
― Spre binele tău, ar fi bine să fie o glumă, aproape mârâi ultima parte.
Evonne înghiți în sec, însă își ținu bărbia ridicată. Meijer era în spatele ei. La fel și Golden Lion.
― Ba chiar sunt foarte serioasă.
― Îh, răspuns greșit, continuă Ariana zâmbind, ochii ei precum doi ghețari în flăcări. Se opri în fața ei. Fii atentă blondo, fata asta pe care tu o numești rebut e de două ori ー nu, de trei ori persoana care o să fii tu vre-o dată. O bătu ușor pe obraz. Cred că te-ai încurcat când voiai să vorbești despre tine.
Ochii lui Evonne se măriră speriați.
― P-poftim? Se bâlbâi.
― Ahăm. Exact cum am zis, continuă Ariana făcând un pas în spate și luând mâna de pe fața ei. Dând să se întoarcă la mașină.
― Crezi ce vrei. Asta nu schimbă cu nimic faptul că te-ai trecut prin patul lui Raven doar ca să fii cineva, continuă încrezătoare.
― Asta vrea să își semneze sentința la moarte, șopti Ginnie îngrijorată pentru Evonne.
Până ca Fox sau Jace să apuce să o întrebe la ce se referă, Ariana chicoti o dată apoi cât au clipit o dată se întoarse pe călcâie și cu o lovitură înaltă de picior o trânti la pământ pe Evonne.
Patru dintre tipii de lângă Meijer făcură un pas înainte.
― Nț, nț, eu aș sta la locul vostru dacă aș fi voi, le recomandă cu o mișcare negativă din degetul arătător.
Trei rămaseră pe loc. Unul însă veni spre ea dând să o apuce de păr. Ariana îi oferi un genunchi în stomac iar când se apleacă îl prinse de cap și îi mai dădu unul și în nas înainte să îi aplice un cot în ceafa când încercă s-o cuprindă. Bărbatul căzu la pământ.
― Nimeni nu vrea să asculte azi, oftă ea scuturându-și pantalonii de piele de praf. Acum, tu, se întoarse înapoi spre Evonne lăsându-se într-o genuflexiune lângă ea, un genunchi pe pieptul ei.
Bărbatii dădură să vină spre ea din nou, însă cu o mână Meijer, care se ridică de pe mașină, îi ținu pe loc.
Ariana nu se mai uita la ei.
― Ți-am dat doua șanse până acum, târfă. Se pare că tu chiar nu știi să apreciezi actele de bunătate. Știi, nu am încercat de atâtea ori cu vorba de frica ta sau a ăstuia de ți-o trage, făcu semn din cap spre Meijer. Ți-am vorbit cu frumosul de frica mea, o bătu din nou peste față de două ori, acum mai tare. Mi-e că dacă nu am grijă, te bag în spital, blondo. Îi prinse obraji în mână, strângând până ce lacrimi se formată în ochii ei.
Își dădu piciorul de pe pieptul ei și luând-o de păr o ridică după ea.
― Fii atentă, la mine când îți zic ーsper ー pentru ultima dată: spre deosebire de tine, nu m-am apropiat de Xa... Se opri pentru a se corecta. ...de Raven pentru că îi voiam iubirea cum visai tu când ai făcut-o. Și știi de ce?
Evonne nu spusese nimic.
― Răspunde: știi de ce?
Evonne dădu negativ din cap.
― Pentru că deja am avut-o. Cu mult înainte să încerci tu măcar. Nu te-ai întrebat din cauza cui nu s-a uitat vre-o data la tine? O trase de păr cu fața mai aproape de ea, apoi îi dădu drumul parcă cu scârbă.
Nu voia să ajungă la punctul în care să zică ceva de genul acela însă sângele îi clocotea în vene. Mara avea să o ierte. Oricum, ea alesese să îi spună acele lucruri și, tehnic vorbind, era și ea parte din poveste.
Evonne făcu un pas în spate, împleticindu-se și aproape căzând, cu ochii mari. În sfârșit punea totul cap la cap. Privirea îi fugi de la Ariana la Xander care o privea atent.
― Tu erai! În tot timpul ăsta...
Ariana aplaudă batjocoritor.
― Bingo! Sunt sigură că te ardea curiozitatea tot timpul ăsta. Încântată de cunoștință! Îi luă mâna scuturândui-o de câteva ori. Acum, chiar crezi tu că noi suntem la același nivel?
Era rândul lui Evonne să râdă.
― Ești un prost că ai stat după ea toți anii ăștia! Arătă spre Xander. Nici măcar nu era în oraș! Continuă să râdă. Nu cred că i-a păsat câtuși de puțin de tine tot timpul ăsta. Și acum doar că apare ești ca un cățeluș la picioarele ei.
― Evonne, ai grijă ce zici! Mârâi Xander.
Fox se uita împrejur, de ce moșul nu dădea startul turneului o dată? Trecuseră de mult cele douăzeci de minute. Doar dacă nu cumva, voia să îi lase să continue, să ofere un spectacol tuturor celor de acolo.
― Moș viclean!
Evonne rase din nou, de data asta lacrimi decorându-i colțurile ochilor.
― Ești o târfă nenorocită care și-a bătut joc de el, cine te crezi să vii înapoi? Țipă la Ariana mergând spre tipul pe care îl pusese la pământ puțin mai devreme luându-i ceva din buzunar. Și acum mai vrei să îi iei și locul pe Pistă lui Meijer? Haha. Să te ia dracu! Începu să alerge spre ea, deschizând briceagul luat din buzunarul bărbatului.
Ariana își duse mâna la spate, gata să își scoată pistolul.
Înainte ca Evonne să se apropie mai tare ori ca Ariana să scoată ambele părți săriră să le oprească. Meijer și cu un alt tip o apucară de mâini pe Evonne. Ginnie și Xander ținând-o pe Ariana.
― Dacă îl scoți, o să ridici semne de întrebare, îi șopti Ginnie. Calmează-te.
Arian clipi de cateva ori, parcă realizând ce voia să facă. Ceea ce Ginnie știa că ar fi urmat. Ariana ar fi omorât-o. Știa foarte bine de ce era capabilă cu o armă în mână. La distanța aceea, Ariana ar fi avut o țintă perfectă.
Dădu din cap o dată apoi după un moment Ginnie îi făcu semn lui Xander să îi dea drumul și el.
― De ce nu te-ai băgat până acum? Evonne țipa plângând și lovindu-l pe Meijer în piept.
Bărbatul doar își trecu mâna peste spatele ei de cateva ori șoptind-i ceva la ureche care o calmă. Cu un semn din mână, îl chemă la el pe unul dintre membrii echipei sale.
― Du-o acasă, îi ordonă.
Bărbatul imediat o luă cu grijă de braț pe Evonne, ducând-o la una dintre mașini și imediat plecând de pe loc.
― Cineva să îl ridice pe Felix de pe jos.
Alți doi bărbați ieșiră din grup, și îl ridicară pe prietenul lor de pe jos, ducându-l la o altă mașină.
🏁
La rugămintea lui Xander, Ginnie îi lăsă să vorbească, întorcându-se la grup. De la mașini, Jace o privea cu respect. Nu multă lume îl făcea să fie atât de plăcut surprins.
― Ce a fost asta? Fox ceru să știe.
― Asta e Ariana pe care să vă rugați să nu o întâlniți.
― Ar fi... Mara înghiți în sec. Dacă nu o opreați, ce i-ar fi făcut?
― O omora.
Cei trei își mutară imediat privirea spre Ariana care vorbea rezemată de mașină cu Xander, masând-și fruntea.
― Îmi place de noul nostru lider, rânji mulțumit Jace. Clar o să adauge mai multă aromă echipei, some spice.
― Normal că pentru un sociopat ca tine o posibilă crimă e impresionantă, Fox își dădu ochii peste cap.
Dar și pentru ea era. Ariana era mult mai periculoasă decât ar fi crezut. Putea să zică numai după mișcările fluide, rapide, precise ca ale unui om care știa cum și unde să lovească ca să termine un om când l-a pus atât de ușor la pământ pe un bărbat de două ori cât ea. Și ei știau cum să folosească un pistol și ce e aia bătaie de stradă, dar ea... Ariana era evident că avea experiență în lupte reale ー lupte în care îți poți pierde viața. Privirea aia și auea criminala vine numai cu experiență.
Ce unealtă a morții ne-ai adus pe cap, Xander?
🏁
― Ești OK?
― Da. N-am nimic, Ariana se rezemă de mașină.
― Sigur?
― Da.
― Ce a fost asta Ariana? Xander îi șopti numele. Asta nu ești tu.
Acea privire crudă, vocea ei și tonul superior, batjocoritor... Și aura ei. Era gata să o omoare pe Evonne. Nu. Ar fi omorât-o cu siguranță dacă nu le despărțeau.
Ariana oftă frustrată, trecându-și mâinile prin părul alb al perucii pe care ar fi vrut să o arunce pe jos în acel moment. De ce se mai chinuia cu ea când destui oameni de la școală știau că are părul negru defapt. Probabil erau aici și ei. Dacă nu era pentru faptul că era lipită bine, ar fi aruncat-o chiar atunci.
― Poate asta sunt eu! Te-ai gândit la asta? Hmm? Îl provocă din priviri.
Sângele îi era încă fierbinte în vene. Avea nervii întinși la maxim. Nu credea că cineva ar fi putut să o facă să uite că trebuia să fie atentă legat de ce zici și de atitudinea ei acum că nu mai era pe teritoriul familiei Berutti. Sau măcar adevărata Ariana Berutti. Nu că mai știa cine e defapt. Pierduse numărul numelor pe care le avusese, personajelor pe care le jucase.
― Nu. Asta nu ești tu.
― Nu... Într-adevăr, sunt mai rău de atât. Evonne a zis ceva bine Xander, am apărut înapoi după atâția ani. Câte știi despre mine defapt? Despre viața mea din ultimii ani? Se răsti la el. Apoi luă o gură mare de aer, trecându-și o altă mână prin păr: Nimic. Nu știi nimic. Sunt asta și mult mai mult! Mai rău! Nu mai sunt de mult fata aia pe care o știai tu. Care avea nevoie de ajutor.
Acum alții aveau nevoie de ajutor dacă ea avea să meargă după ei, gândi ce glumă de umor negru era viața ei.
Xander o privi atent, parcă pentru a-și nota mintal toate detaliile chipului ei. Apoi își duse o mână pe obrazul ei și când văzu că nu i-o dă la o parte, vorbi.
― Într-adevăr, nu știu care ți-a fost viața în tot timpul ăsta. Și nici tu nu o știi pe a mea, îi aminti, o licărire îndurerată în privirea lui. Dar am văzut-o pe Ariana care ia apărarea prietenilor ei. La fel a fost și azi. Ai făcut ce ai făcut ca să îi iei apărarea prietenei tale.
― Xander, dacă era după mine, o omoram, încercă ea sa îi explice. Poate nu înțelegea.
― Crede-mă nu ești prima care ar fi vrut asta. Evonne are un talent în a-i călca pe nervi pe oameni, din câte ai văzut. Dar n-ai făcut-o.
Ariana își dădu ochii peste cap, fixând drumul pe care acum dispăruse mașina ce o luă pe blonda. Dacă nu era pentru întrebări și posibila pușcărie ce o păștea ținând cont de numărul considerabil de martori ー de care mai că uitase ー ar fi luat-o chiar atunci după ea să îi bage un glonte în capul ăla gol.
Xander îi muta fața ușor spre el.
― Momentul ăsta nu a schimbat nimic pentru mine, Sturmherze. Își lipi fruntea de a ei, amândoi închizând-și ochii. Ba din contră sunt mândru că ești așa de puternică. Înseamnă că nu am de ce să-mi fac griji. Doar dacă nu cumva vreun căpcăun dublu cât tipul ăla de l-ai pus pe jos ar fi să apară.
Ariana chicotit încercând să își imagineze așa creatură. Tot ce îi venea în minte era cumva o încercare eșuată de Shrek. Dar din nou, nu era o persoană care își putea imagina lucruri ușor. Unul dintre motivele pentru care cititul cărților îi venise greu o perioadă lungă de timp.
Xander zâmbi.
― Acordă-mi puțin credit, îi ceru. Să nu uităm cine sunt. Nu aș fugi de tine. Mi-ar strica reputația.
Ariana râse cu adevărat apoi îl împinse.
― Ce reputație? Deja ți-am pătat-o când ai ajuns parte din echipa mea.
― Ouch, își duse o mână la inimă. Asta a durut.
Ariana îl inghionti cu cotul.
O pauză.
― Am vorbit serios, Ariana. Nu știu nimic de tine cum tu nu știi destule despre mine. Dar sunt decis să recuperez din urmă tot timpul pierdut și să te cunosc, făcu o pauză scurtă gândindu-se mai bine. Să te cunosc din nou.
Buzele Arianei formată o linie perfectă.
― Numai dacă se aplică și în cazul tău. E numai normal să vreau să știu despre tine și eu, își încrucișă mâinile la piept.
― S-a făcut.
Ochii îi coborâră asupra buzelor ei pline, pictate într-o nuanță de roșu sângeriu. Își propti o mână pe mașină aplecându-se spre ea.
― Vreau atât de mult să te sărut în momentul ăsta.
― Deja am declarat în gura mare că sunt prima ta iubire, ce te mai oprește? Buzele sângerii formară un rânjet.
― Chiar așa? Ești? Se apleacă mai mult.
― Așa am auzit.
― Mă întreb cine a venit cu o așa idee, șopti peste buzele ei.
― Mm. Nu te-am auzit să negi mai devreme.
Buzele lor se întâlnită încă o dată, estompând toată zarva și tot ce era în jurul lor. Lăsându-i numai pe ei doi și focul ce se forma în interiorul lor precum buzele lor se presau și mișcau într-un ritm mut.
― Voi tinerii, mereu plini de energie!
Vocea puternică a lui Martin răsună în apropierea lor, o notă de amuzament în vocea lui. Ariana și Xander se despărțiră privind spre el. Liderul Pistei, flancat de oamenii lui în costum se aflau între cele două grupuri, exact unde Ariana nu cu mult în lume o pusese la pământ pe Evonne.
Buzele subțiri ale bărbatului se curbară subtil în colțuri.
― Sper că aveți destulă rămasă pentru cursă.
Bạn đang đọc truyện trên: Truyen247.Pro