Hello, hello, vitezomanii mei favoriți!

Așa, ca în spiritul Sf. Valentin, am zis să vă las un capitol mai tematic. 🤭🤭

Sper că vă va plăcea și ca sărbătoriți ziua asta dezgustător de plină de roz cu ciocolata bună și o persoană iubită (da, și prietenii se pun if you call it Gallentines 😉)

Pe de altă parte, sezonul 2 al poveștii se apropie de sfârșit ー mai e doar un capitol rămas!! Dar, am pregătit ceva special pentru voi și vă voi da detaliile data viitoare.

Până atunci,
Happy Valentines Day!

ｄｏｕａｚｅｃｉ
ｓｉ
ｏｐｔ

Deși destul de amețită, Ariana era mult mai bine decât Isak care adormise pe unul dintre fotolii după ultima rundă de cărți. Așa nu îi veni deloc greu să se strecoare afară pentru o gură de aer.

Se opri lângă cel mai apropiat copac de lângă cabana de lemn și se lasă pe vine înainte să decidă că nu avea destul echilibru și să cadă ușor pe pământul rece. Nu erau destul de sus cât să aibe zăpadă ceea ce, deși era puțin trist, era prielnic pentru poziția ei.

Hayden era verișorul Marei, un amic de-al lui Xander ー bărbatul care îi devenise obsesie blondei cu zâmbet de colgate și probleme cu capul ce o aduseseră pe șatena zâmbăreață în pragul suicidului. Cine spunea că în orașele mici toată lumea se cunoaște cu toată lumea avea dreptate.

Cu un sughiț, fixă priveliștea tăcută ce se reflecta sub lumina lunii în fața ei. Poate fusese prea aspra cu ea însăși mai devreme. Cum de mereu ajungea să se contrazică? Oare Kamil ce ar fi zis dacă ar fi văzut-o atunci? Probabil ar fi spus că în sfârșit învață să fie un adevărat lider. Dar Gabriel?
Cu o mână luă câteva pietricele pe care le aruncă absență, fără a ținti ceva anume. Dar părinții ei? Ei ce ar fi zis? Ar fi acceptat calea pe care a ales să o urmeze? Care ar fi fost planul lor pentru ea?

Oftă lung.

Nu mai avea niciodată de unde să afle.

ー De ce sărbătorita sta singură afară? Vocea joasă a lui Xander se auzi apropiindu-se de ea în noapte.

Ariana râse ușor. Dintre toate persoanele, normal că el avea să realizeze primul. Pe parcursul serii realiză că Xander era genul de persoană atentivă. Ochii lui de onix păreau să fie alerți, mereu observând ce se întâmplă în jur și micile detalii.

ー Sunt destul de băuți cât să nu îmi simtă lipsa, îl asigură.

ー Și tu?

Ariana statu puțin pe gânduri. Nu băuse cât să se îmbete de să nu știe de ea, dar cocktailurile roșcatei aveau gust de mană cerească și conțineau destul alcool cât să invoce cercurile iadului la prima scânteie din aproprierea lor.

ー Exact cât trebuie, zâmbi obosită și se rezemă cu spatele de trunchiul copacului. Tu?

Nu mai simțea frigul când corbul s-a așezat lângă ea și i-a pus pe umeri, puțin forțat, o jachetă ー probabil nici măcar a ei.

ー Și eu, Xander oferi un zâmbet strâmb de om ușor turmentat.

Cu mișcări lente, stângace, Ariana reuși să își scoată pachetul de țigări și bricheta din buzunarele strâmte ale pantalonilor. Lua una ducând-o între buze înainte să îi întindă pachetul și lui Xander, amintindu-și că la petrecerea Pistei fumase cu el. Oh, Doamne, petrecerea aia! Toată acea noapte era doar un haos în amintirile ei, posibil din cauza drogurilor.

Ceva sclipi diferit în ochii de onix a lui Xander, însă își duse și el tigara între buze, o flacără aprinzând-o înainte să poată reacționa. Ariana îi făcu cu ochiul înainte să și-o aprindă pe a sa; avea aceiași brichetă cu penele ce formau un "x".

Au fumat în tăcere, și amândoi erau recunoscători pentru asta căci vorbele păreau de prisos în acel moment atât de seren. Nici nu au realizat când s-au rezemat unul de celalalt cert e că parfumul Arianei avea un anume efect asupra lui. Nu încă, s-a mustrat el.

Xander îi întinse ușor o mică cutie de cadou făcând-o să se încrunte. Dacă Ginnie plănuise tot pe ultima sută de metri, când avusese timp să îi ia cadou. Nici nu o cunoștea bine.

ー La mulți ani, piticule, îi șopti la ureche înainte să se ridice și să facă câțiva pași în spate, cumva într-o tentativă de a-i observa în siguranță reacțiile.

Ariana procesă prea încet ceea ce tocmai auzise. Era în șoc. Nu se poate. Nu, e imposibil! Își repeta. O singură persoană obisnuia să îi spună așa! Ochii îi căzură asupra cutiei micuțe negre cu o fundă argintie. Nu era posibil. O deschise cu mâini tremurânde ca mai apoi să găsească o alta brichetă, asemănătoare cu cea avută de ea, însă argintie cu un fulger negru pe laterale și un bilet.

"Nu crezi că ar fi timpul să ai propria brichetă, nu pe a altcuiva? A venit timpul să o returnezi, așa cum ai promis." era scris cu litere ușor înclinate, într-o caligrafie dezordonată.

Ochii ei se umeziră instantaneu, lacrimi coborând rapid spre buzele uscate peste care trecu cu limba ușor înainte să sară în picioare, și să îl privească - nu ca pe o posibilă competiție care a fost la început, nu ca pe noul aliat pe care și-l găsise în el ci ca pe băiatul ce o salvase când simțea că se pierde în întunericul de care îi era frică; îl privea ca pe cel ce o data o învățase să îmbrățișeze și să accepte acel întuneric. Băiatul de lac. Băiatul a cărui amintire îi era alinare în nopțile reci în primele luni la Vila Berutti.

Se schimbase atat de mult... Trăsăturile o dată fine acum erau bine sculptate, corpul suplu acum era bine lucrat, un corp numai potrivit pentru bărbatul care devenise. Iar privirea lui, o dată întunecată, sălbatică, înconjurată de urme purpurii sub ochi parcă pictate cu pensula era acum calmă, calculată; pe fața lui se putea citi experiență acumulată între timp. Însă postura lui emana numai încredere, putere, nimic din urma de copilul din trecut.

ー Tu ești, reuși să spună cu vocea ușor sugrumată de plâns făcând cei doi pași care îi despărțeau.

Pentru prima dată, nu își mai ascundea emoțiile de pe chip. Niciunul din ei nu o facea, știau cât de vulnerabili erau. Se știau și își știau durerea.

ー A durat ceva să realizezi, o tachină zâmbind trist, mâna lui îi ștergând cu grijă lacrimile de pe fața ei.

Ușor, în valuri liniștite, mușchii feței i se relaxară precum buzele se curbară într-un zâmbet recunoscător. Privirea i se încălzi precum o ținea pe a ei.

Ariana lasă un surâs să îi părăsească buzele. Era el. Chiar era el.

Într-o fracțiune de moment îl luă de după gât și sări la pieptul său, unindu-și buzele cu ale lui Xander într-un sărut ce căra în spatele lui toți anii în care fuseseră separați și tot dorul. Era un sărut plin de durere, de dor și de pasiune, nu ca cele câteva săruturi pe care și le furaseră unul altuia la marginea lacului în urmă cu ani de zile; săruturi inocente.

Mâinile lor se plimbau pe corpul celuilalt, parcă într-o tentativă de confirmare că sunt reali, că sunt acolo; buzele lor începând un dans pasional, ce îi înfierbânta pe interior.

Respirau greu când s-au despărțit unul de celalt, frunțile lipite precum pieptul li se ridica și cădea rapid în tandem.

ー Tot timpul ăsta... Ai știut. De ce nu ai zis nimic? Ariana își putea vedea reflexia în ochii lui care se intunecaseră atât de mult că puteau fi confundați cu două puțuri fără fund în care se putea pierde cu ușurintă precum îl lovi cu un pumn peste piept.

Xander respiră adânc, privirea lui fixata pe un punct invizibil în depărtare precum amintirile reveneau.

ー Am vrut să te caut, se confesă el. Dar nu aveam un nume real pe care să-l găsesc. Te știam drept "Ari" însă ăsta nu era numele tău complet. Nu am putut găsi nimic legat de existența cuiva cu numele acela de alint.

Normal că nu, Gabriel se asigurase să șteargă orice posibilă dovada a existentei sale.

ー Ani. Am așteptat ani ca să mă pot întoarce, să văd dacă printr-un miracol te-ai întors.

Nu mințea, putea vedea asta din expresia lui care, dacă nu se înșela, părea ușor îndurerată precum el rostea vorbele.

ー Când ai realizat cine sunt? Îl întrebă, de data asta nemaifiind vorba de ea cea de pe pistă ca ultima dată ci de tânăra adolescență pierdută pe care doar el o găsise în trecut.

Xander îi zâmbi dulce, dându-i o șuviță de păr după ureche.

ー Am fost sigur după petrecerea de la casa blondului.

ー Bricheta, realiză ea. El făcu clin din cap.

ー Ai avut grijă de ea bine. Te-ai ținut de cuvânt.

Ea pufni.

ー Normal, la ce te așteptai?

Era singurul lucru ce îmi amintea că nu ai fost un vis. Singurul. Își zise amintindu-și ultima dată când l-a văzut înainte să fie luată de oamenii lui Gabriel și să plece în Italia unde avea să se pregătească să devină cea de acum.

Au mai stat câteva momente împreună, bucurându-se de regăsire, degustându-și buzele înfometate de timpul în care fuseseră separate înainte să intre în cabană. Diavolii sărind rapid câțiva pași în spate de la geamuri.

ー N-am văzut nimic, îi asigură Mara imediat ce intrară în înăuntru. Ceilalți o ațintiră cu privirea.

Ariana și Xander raseră spre confuzia lor.

ー E OK, o să vedeți destul cât să vă plictisiți de acum, îi asigură Xander cu o mână după gâtul ei.

Ariana își dădu ochii peste cap și îi aruncă mâna.

ー Visează, vocea ei era serioasă însă buzele ei erau ușor curbate într-un zâmbet. Xander pufni ușor amuzat, putea îndulci pisică, dar ghearele tot acolo erau.

Ginnie clipi rapid. Era bolnava? Ce era în neregulă cu prietena ei?

ー Aaah! Jace sări de-o dată lângă Fox. E tipa! Ea e tipa! O anunță pe roșcată zgâlțâind-o cu o mână, cu cealaltă arătând spre Ariana.

ー Nu zău? Nu e deloc evident, Fox îi dădu mâna la o parte cu două degete.

ー Am pierdut ceva? Ginnie ceru să știe ofticată, mâinile încrucișate la piept.

ー Oh, e o poveste lungă babe, Fox o asigură punându-și o mână după gâtul ei. De data aceea Ginnie nu mai protestă, era prea băută.

Mara și Hayden erau cei mai pierduți în acea camera, stând ca două căprioare confuze pe margini și prizind.

ー Nu-i nimic, te pot pune eu în temă în privat mai în colo, Jace îi făcu cu ochiul. Obrajii deja rozalii de la alcool ai Marei luând foc.

ー Și eu?

Jace îi aruncă o privire din cap până în picioare.

ー Băieții nu sunt interesul meu principal, dar te poți alătura și tu. Deși cred că s-ar considera incest dacă o include și pe verișoara ta, Jace concluzionă frecând-și bărbia gânditor.

Obraji lui Hayden luară foc, alăturându-se verișoarei sale.

ー Nu-nu mă refeream la asta!

Jace flutură din mână.

ー E ok, atunci separat, îi făcu cu ochiul.

Hayden îi privi exasperat pe ceilalți într-un strigăt de ajutor mut care nu avea să primească un răspuns. Toți erau cu mâinile la burtă, râzând de situație. Ei bine, toți cu excepția lui Isak care era în tărâmul viselor pe canapea de mult timp deja. Mai mult ca sigur avea să facă o scenă o dată ce afla de ce se întâmplase între Ariana și Xander.