După cum am promis, la 500 de steluțe!
Dar m-ați făcut! Nu mă așteptam să se întâmple așa de repede! :))

Acum, poate după cum v-ați dat seama din titlu, ceea ce am pregătit sunt niște povestiri scurte adiacente poveștii principale. Fiecare va avea alte personaje în focus și va oferi mai multe informații despre ele și părți ale poveștii câte nu sunt atât de mult explicate.

✨🐰✨🦊✨

¡¡ DISCLAIMER!!

・ Această povestire scurtă conține scene explicite de natură sexuală între persoane LGBTQ+. Orice persoană care are o probleme cu a citit asta, poate să treacă peste acest capitol și să îl aștepte pe următorul.

We don't keep haters in here.

✨

Povestea nespusă din ziua în care Ginnie și Fox s-au întâlnit pentru prima dată și artificiile au fost aprinse între ele în secret.

Ginnie privi îngrijorată cum mașina ieșea din parcare. Nu îi plăcea ideea ca Ariana să se vadă cu Undertakerul. În special în stadiul în care era. Abia de apucase să prindă câteva ore de somn, dacă le prinse și pe alea, și deși nu voia să arate sigur stresul situației se acumulase.

Oftă.

Tot ce putea face era să spere că totul avea să meargă bine și vizita mâinii drepte a lui Gabriel nu însemna probleme. Undertakerul nu ar fi vizitat degeaba, chiar și dacă era vorba de studentul lui favorit. Nu fără a avea pe cineva de omorât. Sau, în cel mai bun caz de a o târî pe Ariana înapoi.

Își scutură capul. Avea să afle mai târziu. Până atunci... Avea de așteptat.

Șatena pe care Ariana părea să o țină ca oe un animal de companie punea întrebări. Întrebări pe care oricine și le-ar fi pus dacă era o persoană normală, nu ca ele. Așa că îi oferi un scenariu de rutină, ceva banal ー obișnuit.

― Aparent a primit un mesaj de la fratele ei mai mare cum că tatăl ei nu se simte bine. Știi, are probleme cu inima, minți cu ușurință.

― Deci de-asta era așa de tensionată? Of, săraca... Îmi pare rău, șaten duse o mână la piept. Părea cu adevărat tristă pentru evenimentul nefericit la care Ginnie se gândise pe moment.

Părea o fată simplă, naivă. Un câțeluș ușor pierdut. Ginnie se abținu din a o privi sceptică. Poate știa câte ceva despre oraș, însă nu părea folositoare. De ce o ținea Ariana împrejur? Să își facă prieteni nu era genul ei. Câte-o dată Ginnie nu credea că bruneta știa măcar ce e ăla prieten. Poate era pentru aparențe, alese drept concluzie momentară precum se întoarse să îi răspundă.

― Mai mult ca sigur! Acum hai să mergem. Noi încă avem cursuri, o prinse de umeri cu ambele mâini întorcând-o ca pe un copil înapoi spre clădirea facultății.

Cu scuza că avea un curs, o lăsă în urmă pe șatenă la scurt timp după ce se găsiră în clădire. De data asta nu mințise, chiar avea un curs.

Își făcu loc printre studenți, uitându-se după un loc mai OK în amfiteatru în timp ce urca treptele.

― Hei, Ginnie, îi zâmbi un tip îmbrăcat la cămașă, ochelarii lăsând urme pe nasul lui.

― Hei, Ginnie îi returnă zâmbetul dând să meargă mai departe.

Îl privi o dată din cap până în picioare, sub privirea ei tipul foindu-se ușor. Pentru niște tocilari de la informatică nu arăta prea rău. Tipii de facultate erau cu adevărat ceva diferit.

Își aminti de băieții din liceu care doar în rare cazuri arătau ca cei din seriale. Fusese o dezamăgire atât de mare când o dată ajunsă la liceu a trebuit să accepte faptul că producătorii de seriale supraestimau liceeni. Spre norocul ei, niciodată nu fusese prea atrasă de rasa masculină. Deși, Ian Somerhalder și ochii lui superbi vor avea mereu un loc special în inima ei.

― Ți-am păstrat un loc, continuă ușor nesigur arătând spre locul liber de lângă el.

Era perfect poziționat în mijlocul sălii. Ginnie îi oferi un zâmbet dulce precum își lăsă mâna să cadă pe bratul lui.

― Mulțumesc! Ești așa un dulce! Îl pupă pe obraj apoi trecu de el și ocupă locul liber.

Tânărul își ținu mâna pe obraz precum se așeză pe scaun.

Ginnie aproape că voia să râdă. Băieții tot băieți sunt. Atât de predictibil.

La scurt timp profesorul își făcu prezența și începu cursul. Ginnie se lăsă pe spate în scaun ascultând cu atenție. Cine s-ar fi gândit că facultatea era amuzantă? Nu putea să mintă, îi plăceau cursurile ei. Erau atât de ușoare și temele, proiectele erau relativ interesante cât să o facă să meargă la cursuri.

"Normal că sunt ușoare și amuzante, pentru un hacker," deja îl putea auzi pe Rafel luând-o la mișto.

Rafael era, la fel ca și ea, un subordonat al Arianei acasă și un ghimpe în coasta ei. Cumva, avea o plăcere proastă în a călca-o pe nervi deoarece "era amuzantă când se enerva, ca un iepuraș care vrea să lupte."

Huh, cine ar fi crezut, enervantul îi intrase pe sub piele destul cât să își amintească de el.

Cumva, în cei câțiva ani în care au fost mai mult sau mai puțin siliți să fie în aceiași echipă, ajunseseră să aibe o relație ciudată de frate-soră în genul Tom și Jerry, plin de tachinări dar gata să își apere spatele unul altuia.

Mai mult ca sigur își băga unghia în gât că Ari l-a lăsat în urmă, se gândi cu satisfacție. Toți erau gata să o urmeze pe Ariana până și în gaură de șarpe. Le dovedise că merită.

🐰🐰🐰

Cerul era gri când a ieșit pe ușile clasei la sfârșitul cursurilor. Se grăbi spre ieșire. Fără de folos.

― La dracu'! Lovi cu piciorul o pietricică de pe asfaltul rece pe care începeau să fie pictate de apă mici puncte. Bura. Dintre toate zilele în care ar fi putut lăsa nenorocirea de cartelă, se nimerea să fie fix când nu avea mașina. Își ridică capul privind bosumflată spre cerul gri. Viața era așa nedreaptă!

Ar fi putut să o sune pe Ariana să vină să o ia, însă nu știa dacă încă se afla alături de Kamil și nu ar fi riscat chit că îi răspunse la mesaje puțin mai devreme când aflase de la Mara despre cursă.

Dăduse de ea din greșeală pe hol când fata aproape a fugit spre ea plină de entuziasm. Gesticula rapid, ochii sclipind-i când a anunțat-o că umbla vorba că Raven urma să participe la o cursă. De unde știa, Ginnie nu avea nici o ideea dar părea că Ariana avea deci motive bune să o țină aproape pe șatenă ー era folositoare dacă informații despre ce se întâmpla în oraș. Ginnie se încruntă ușor la gând. Cumva totuși părea atât de naivă. Și lupul poate lua haine de miel, își reaminti. Urma să fie cu ochii pe ea o perioadă, pentru orice circumstanță. Până la urmă paza bună trece primejdia rea.

Un claxon o trezi din reverie, aducând-o înapoi pe pământ. În fața ei geamul Jaguarului într-o nuanță de portocaliu închis fu rabatat. Prietena cu păr de foc a lui Raven o privea cu interes.

ー Pare că ai nevoie de o mașină, observă evidentul.

ー Am nevoie și de o vacanță în Maldive, îi replică sarcastic rozalia, ducându-și o mână la frunte precum picaturile de apă, haotice, o loveau din ce în ce mai mult.

Ușor, ușor, afară începea o ploaie în toată regula. Roșcata căreia, din câte știa, i se spunea Fox, râse Scurt.

ー Ei bine, nu îți pot oferi vacanța în Maldive momentan, dar te pot duce acasă, se oferi. Roșcata zâmbi la un gând necurat despre unde altundeva o putea duce.

Ochii ei de felină trecură o dată peste imaginea rozalie în ploaie,mulțumită de ceea ce vedea.

Ginnie o privi cu sprâncenele ridicate. La asta nu se aștepta. Fox îi făcu semn din cap să se apropie.

Ginnie privi încă o dată cerul și își calculă șansele la o altă variantă de a ajunge acasă înainte ca ploaia să înceapă pe bune și să ajungă leoarcă când nu cunoștea pe nimeni altcineva. Nimeni altcineva decât Mara, iar fata plecase de ceva timp. Ei bine ce-o fi o fi, decise făcându-și loc spre portiera de la locul pasagerului pe care Fox o deschise cu un rânjet viclean pe față.

Oare făcea o greșeală? Ar fi vrut să creadă că nu, însă precum roșcata își întinse mâna spre ea și vorbea, cu buzele pline și roșii ca sângele se abținu cu greu să nu înghită în sec.

ー Sunt Fox.

Vocea ei era unsă cu miere, în ochii ei sclipirea unui joc ce avea să înceapă. Și din care nu știa dacă voia să se retragă.

ー Ginnie, își puse mâna într-a fetei înainte ca aceasta să i-o strângă - două degete poziționate pe încheietura ei, în timp ce restul îi cuprindeau mâna.

Rozalia își arcui o sprânceană surprinsă în timp ce zâmbetul viclean al roșcatei crescu.

Așa deci.

Ochii căprui ai lui Ginnie căzură pe cele două degete de pe încheietura ei. Știa prea bine ce însemna - era ca ea.

― Încă poți să refuzi. Sau poți rămâne și facem un ocol pe drum spre casa ta. Hmm?

Ginnie privi o dată prin parbriz spre cerul gri, deja ploua. Apoi înapoi la prădătorul din stânga ei, la femeia atrăgătoare care o privea atent. Exact ca o adevărată felină.

Un nod i se formă în stomac. Era clar o greșeală. Era. Dar în același timp temperatura deja ridicată din interiorul mașinii precum cealaltă mână a roșcatei stătea leneș pe genunchiul ei...

Ginnie înghiți în sec.
Nu avea probleme să se joace, însă tânara femeie, nu, felina, din fața ei o intimida. Nu multă lume mai reușea să o intimideze de când începuse să își petreacă timpul cu membrii familiei Berutti în urmă cu ani de zile.

Își strânse degetele în jurul încheieturii vulpii din fața ei înainte să vorbească din nou.

― Nu aș vrea să refuz un gest atât de drăguț, îi zâmbi într-un acord mut de a fi parte din jocul ei, privind-o printre gene. Sunt sigură că ocolul o să fie meritat.

Fox păru mai mult decât mulțumită de răspuns.

― Centura, spuse.

Înainte ca Ginnie să apuce măcar să o atingă, Fox era deja aplecată peste ea. Buzele alea roșii trecând aproape de gâtul ei, ca într-o demonstrație lentă a ce putea fi între ele precum asigura centura.

Apoi făcându-i cu ochiul o dată și lăsând-o cu frisoane pe scaunul pasagerului, Fox porni motorul, ieșind cu mașina din parcarea universității.

Ariana avea să o omoare dacă afla, Ginnie știa sigur. Însă deja făcuse destule greșeli la viața ei, ce mai conta una în plus? Sigur asta avea să fie mai OK decât a fi hacker sau aliată cu mafia italiană.

🦊🦊🦊

ー Te-am văzut pe pistă, roșcată vorbi prima o dată ce se aflau pe șosea.

În mașină se simțea tensiunea. Iar parfumul dulce al fetei de lângă ea nu o ajutau deloc. Nici ea nu știa ce-i veni să se ofere să o ia cu mașina.

Pe cine păcălea, defapt știa foarte bine. Încă de când o prinsese în vedere prima dată fața aceea mică și rotundă și formele ei aproape o făcură să vrea să fluiere precum idiotu de Jace. Apoi îi văzu avea privire calculată în ciuda aerului drăguț și știa că nu era de joacă cu ea.

Exact cum îi plăcea.

Fox conducea cu viteză, de parcă traficul era un joc pentru ea la cum depășea mașinile și lui Ginnie asta îi aducea aminte de cum trata Ariana regulile de circulație, doar că prietena ei era mai haotică de atât. Mult, mult mai haotică de atât. Dar și precisă.

ー Chiar așa... Ginnie continuă să privească pe geam orașul. Nu putea să o mai privească în ochi după schema cu centura. Obrajii ei fiind acaparați de culoarea bujorilor.

ー Da, erai cu tipa aia Storm. Vă cunoașteți?

Întrebarea îi căzu precum o ghilotină între ele. A fost liniște pentru scurt timp. Fox o privea cu colțul ochiului curioasă. Apoi Ginnie înghiți în sec, ponderând.

Nu putea spune că nu, căci deja le văzuse împreună, dar nici nu putea spune că sunt prietene căci și-ar da seama că e vorba de Ariana. Deci ăsta era interesul ei defapt...

ー Da, ne-am cunoscut la cursa de inițiere, mi s-a părut de gașcă, minți ridicând din umeri într-o încercare de a părea indiferentă sub privirea cercetătoare a roșcatei de la volan care nu mai aprofundă subiectul.

― Chiar așa...

Însă vulpoaica nu mai presă subiectul.

Prea puțin îi păsa lui Fox de treaba de pe Pistă, știa că Xander avea să aibe grijă de tot oricum. Așa cum făcea de obicei. Avea încredere în el. Și nu doar atât. Știa ce poate prietenul ei cel mai bun ー fratele ei.

Precum o anunțase, Fox făcu un... Ocol și opri la unul dintre hotelurile preferate. Pe când era încă în liceu și înainte de incident, hotelul ăsta și alte câteva locuri îi folosită drept un al doilea dormitor și cuibușor de nebunii nu doar o dată. Și nu cu doar o persoană o dată.

Ieșind din mașină lăsă cheia valetului apoi îi deschise ușa rozaliei care părea plăcut surprinsă de alegerea ei o dată ce văzu interiorul recepției.

Fox nu avea obișnuința să își aducă partenerii acasă. În parte din cauză că avusese un incident în care Jace a întrat peste ea și îi făcuse oferta dezgustătoare de a se alătura. Pe de altă parte, pentru că tânăra mai mult decât frumoasă din fața ei era aliata cu rivalul. La propriu. Ceea ce însemna că nu putea avea încredere în ea să o ducă la casa lor.

Spre surprinderea lui roșcatei, la recepție, același Jean stătea plictisit, acum cu câțiva ani mai în vârstă. Deși nu părea dacă nu priveai prea atent la micile riduri de expresie.

Bărbatul cu pielea de culoarea cuprului zâmbi larg la vederea ei.

― Măi să fie, de nu e vulpița mea preferată!

― Bună Jean.

Apoi ochii lui căzură pe companionul roșcatei. Și parcă într-o înțelegere mută de a sta la vorbă altă dată, se întoarse rapid pe călcâie, luând o cartelă dintr-un sertar pe care o puse pe blatul biroului înalt.

― Distracție plăcută, le făcu cu ochiul cunoascător.

Fox doar zâmbi luând cartela și cu o fluturare din braț în semn de salut, inaintă cu rozalia spre lift.

― Te cunoști cu recepționierul? Întrebă rozalia o dată ajunsă în lift. Fox apăsă un buton apoi veni lângă ea.

― Da. Suntem prieteni vechi. Obișnuiam să stau aici.

Ginnie doar înclină din cap, notând informația pentru mai târziu.

Cu o fluturare elegantă, mâna lui Fox trecu ușor peste pielea gâtului fin la maxilarul pe care îl ridică ușor și mai apoi la părul roz. Prinse o șuviță în palmă pe care o lăsă să alunece ușor, precum nisipul printre degete, când ușile liftului se deschiseră și vorbi din nou.

― Presimt că noi două o să ne distrăm pe cinste.

Apoi prinzând-o de mână, cu degetele încrucișate, o trase afară din lift și Ginnie nici nu apucă să înregistreze când au ajuns în dreptul ușii. Ori când ușa s-a deschis și au întrat în cameră. Ori când a ajuns lipită de ușa de lemn masiv și buzele acelea roșii păcătoase o sărutau cu ardoare. Abia când Fox a făcut un pas în spate și a lăsat-o să respire, Ginnie a înregistrat camera superbă de hotel.

Era defapt un mic apartament de lux în care pe stânga trona un pat matrimonial acoperit de cearșafuri roșii de satin care curgeau peste rama de abanos a patului cu baldachin. Pe dreapta își făcea locul un mic spațiu ce servea drept living cu o canapea ce avea fotolii asortate, de aceiași culoare ca și așternuturile, un televizor agățat pe perete și o măsuță de cafea de sticlă.

Fox se dădu și mai în spate, cu pași leneși parcă și ea privind cu o ușoară camera.

Nu părea nimic schimbat chiar și de când nu mai fusese acolo. Probabil bătrânul vulpoi se asigurare de asta. Dacă nu era mâna lui Martin, altă explicație nu avea pentru cum playlist-ul ei porni o dată ce niște butoane ale telecomenzii de pe măsuța de cafea. Încă câteva butoane și jaluzelele se lăsaseră în jos și lumina difuză fu schimbată pentru nuanțe de mov și roșu.

― Drăguț, Ginnie zise apreciativ. Sigur nu ai făcut planuri pentru mai mult de zece minute pentru asta?

Întorcându-se cu privirea spre tânăra care o aștepta curioasă, Fox rânji.

― Îmi place să fiu mereu pregătită.

Cu două degete o cheamă spre ea. Ginnie ridică sprâncenele, însă urmă ordinul mut.

Cu o mână, Fox îi cuprinse mijlocul, cu cealaltă obrazul precum își împreunară buzele cu ale ei din nou. De data asta mai cu poftă. Ginnie se lăsa pradă ei, buzele ei dansând pe ritmul dat de ea, mâinile ei fugind pe spatele roșcatei. Palmele, degetele fugeau de-a lungul corpurilor încinse. Au rupt sărutul doar când lipsa aerului devenea o problemă.

Ginnie o urmă pe roșcata care porni spre patul regal cu o legănare a soldurilor ce o înnebunea.
Ajunse lângă pat, Ginnie o opri. Nu mai putea. Mâna ei se întinse spre bluza neagră îi îmbrățișa corpul zvelt și trase fermoarul.

Un sutien negru de dantela o întâmpină, cuprinzând cei doi sâni rotunzi, precum două mere.

Cu o sprânceană ridicată, dar fără să protesteze, Fox o lăsa pe rozalie să îi dea bluza jos de tot apoi o ajuta și renunță singură la pantalonii cargo. Totuși când mâna ei ajunse la închizătoare sutienului, o opri.

― Nț, nț! Rândul meu.

Cu o sclipire în ochi, Fox apucă bluza cu imprimeu și i-o dădu peste cap înainte să o lase să cadă pe jos. Sânii plini, mult mai plini decât ai ei lăsându-i gura apă. Apoi, fără a-și muta privirea din cea curioasă a rozaliei, se apropie de ea, închizând ochii numai când buzele se întâlniră cu pielea bronzată care devenise de găină precum începu să o sărute dureros de ușor. Până ce dădu de betelia fustei albe în pliuri.

Miile de ace câte o electrizau pe Ginnie oriunde buzele roșcatei o atingeau se opriră. Apoi, cu grijă să nu murdărească materialul, Fox prinse fermoarul între dinți, lăsându-se în jos o dată cu el pana fusta căzu pe podea și ea. Ca o promisiune, Fox lăsa un sărut peste chilotul de dantelă albă unde avea să se întoarcă.

Gata! Nu mai putea suporta!

Fox abia se ridicase când rozalie o împinse în pat cu o forță la care, după ochii mari, roșcata nu se aștepta. Apoi, ochii arzând plini de dorință, urcă după ea și merse în genunchi până considera poziția numai buna ー cu genunchi de-o parte și alta a soldurilor roșcatei. Și coborî. Ușor, cu o mână ținându-și părul până ce ajunse la gâtul ei espus pe care începu să îl deguste. Mâinile lui Fox plimbându-se pe corpul ei.

Rapid, rozalia găsi încuietoarea sutienului din nou. De data asta Fox nu mai obiectă când îl dădu jos. În schimb, se asigură să îi ofere același tratament. Sânii li se atingeau ușor, plăcut, excitant. Fox îi apucă în palme, sărutând și sugând la acompaniamentul gemetelor dulci ale fetei.

Apoi Ginnie coborî și mai mult. Și mai mult. Sărutând și dezmierdând fiecare părticică de piele. Până ajunsese la betelia chiloților, sărutând de jur împrejur.

Imediat, Fox o ridică și o întoarse, acum ea fiind deasupra.

― Eu prima, aproape mârâi.

Între ele începu o luptă pentru dominare între atingerile electrice și săruturile arzătoare. Coborând pe rând în ritmurile respiratiilor rapide și gemetelor de plăcere. Distrugând așternuturile nu demult proaspăt aranjate. Până când au ajuns amândouă la culmile plăcerii împreună.

Au rămas căzute în pat, sleite de puteri, ceva vreme după. Ginnie aproape ațipi când își aduse aminte de mesajele schimbate cu Ariana și sări în șezut.

― La dracu'.

Cu o mână sub cap, Fox o privi amuzantă cu se ridică din pat și începu să își caute hainele. Ar fi putut să regleze lumina din telecomandă, ar fi putut Fox să îi spună. Dar nu o făcu. Îi plăcea prea mult cum îi cădeau pe corpul voluptos luminile colorate.

Chicoti inaudibil. Ah! Avusese nevoie de o partidă așa. De când cu venirea în oraș avusese prea multe de făcut. Și, mai mult decât orice, rozalia era al dracu de bună în pat. Rânjetul se întoarse pe buze precum se ridică într-un cot să o privească mai bine pe Ginnie. Doar ca să primească propriile haine în față.

Mârâi aruncându-se lângă ea.

― Îmbrăcate, îi ordonă rozalia. Deși vocea ei dulce făcea greu luatul în serios.

― Care-i graba?

― S-a terminat ocolul. Trebuie să ajung acasă, o anunță în timp ce sărea într-un picior pentru a-și lua înapoi bocanci cu platformă.

― Din nou, care-i graba? Fox căzu înapoi pe saltea. Nu era mereu așa de leneșă după sex. Dar atunci, tot ce îi venea să facă era să se tolanească acolo. Drăcie, gagicuța o luase bine!

― Am treabă.

Fox o ignoră, închizând-și ochii.

Poof!

― Au, ce dracu!

Ginnie sări pe ea, deja complet îmbrăcată.

― Du-mă acasă, ordonă.

Fox o provoacă din priviri.

― Dacă nu ce?

În nici o bătaie de gene, fata avea un genunchi între picioarele roșcatei, o mână în jurul gâtului, buzele ei mângâi du-i urechea. Respirația ei gâdilând, provocându-i frisoane. Fox scânci.

― Acum.

― Pisicuța zgârie?

― Tare.

― Păcat ca n-ai profitat de ocazie mai devreme.

― Încă am ocazia, Ginnie îi aminti trecându-și unghiile peste abdomenul lucrat.

Fox șuieră. Nu glumea.

― OK. Lasă-mă să mă îmbrac, cedă.

Ginnie zâmbi fericită și se dădu puțin înapoi. Apoi înainte ca Fox să pună mâna pe bluza ei, Ginnie o împinse înapoi.

― Am crezut că trebuia să mă ridic. Vrei o altă rundă acum? Fox o provoacă.

― Niciun cuvant despre ce s-a întâmplat aici nimănui, Ginnie zise fără să o bage în seamă, apoi se dădu de pe ea. Își găsi loc la marginea patului.

Fox nu avea de gând oricum. Dar nu se putuse din a întreba:

― Și de ce anume? Ți-e rușine? Cred că oricine altcineva te-ar bate pe spate dacă ar fi să se afle că ți-ai tras-o cu mine, o informă Fox luându-și pantalonii înapoi pe ea.

Ginnie își dăduse ochii peste cap. Dar știa că așa era. Red Moon erau cineva acolo. Dar Ariana era șefa ei.

― Poate dacă prietenii tăi nu ar fi la cuțite cu ai mei. Ori adversari pe Pistă.

― Mă rog, luă cartela de pe măsuța de cafea, oprind luminile și muzica. Lumina de afara revenind în cameră. Apoi se îndreptă spre ușă.

Cumva, deși Fox nu avea să recunoască asta cu voce tare, orgoliul ei era rănit oricum.

― Fox, felul în care îi pronunță numele, ca pe o rugăminte dulce și mâna ce-i prinse brațul o făcu să se oprească.

― Am nevoie de cuvântul tău că nu le zici nimic nici măcar prietenilor tăi.

Roșcată își mizi ochii, privind-o curios pentru un moment înainte să se aplece spre ea și prinzând-i bărbia în pumn îi promise:
― S-a făcut. Dar asta nu e ultima data.

Și după privirea arzătoare și sărutul amețitor Ginnie știa deja că nu avea să fie ultima dată.

Și nu a fost.

După acea zi s-au mai văzut de câteva ori, în aceiași cameră. Și de fiecare dată când o vedea pe Ariana după simțea ca ar fi vrut să se bage în pământ. Dar roșcata era vicleană și știa exact cum să o ademenească.

Următorul capitol va fi postat când cartea va ajunge la 530 de steluțe (voturi)! ȘTIU CĂ PUTEȚI!

Love,
Andrè. ❤️