ｏｐｔ

Ginnie făcu ochi cât cepele, parcă pentru a-l vedea mai bine. Dacă era așa cum înțelesese de la Hwan și din ceea ce apucase să îi explice Ariana bărbatul care arăta că desprins din povești cu aura acea de întuneric și mister ce-l înconjura și trăsăturile faciale parcă sculptate de un artist renascentist... Lucrurile urmau să se complice și nu-i plăcea ideea.
Dar nu era singura care avusese acea reacție. Din mulțimea de oameni șocați, Lia, care deși impietrise ca restul, se distingea prin privirea îndurerată și ochii sticloși ce abia mai țineau în frâu lacrimile care amenințau să îi părăsească curând când privea bărbatul din centrul atenției.

După el, din cele două mașini își făcură apariția alte două persoane cărora, de asemenea, nu le lipsea prezența puternică. Un alt bărbat, probabil mixt luând în considerare pielea sa cafenie, cu părul scurt și foarte creț ieși zâmbăreț. Nici el nu era prea scund, poate câteva centimetri îi separau pe cei doi din a fi la aceiași înălțime. Spre deosebire de Raven, acesta purta un hanorac gri cu logo-ul de la Nike verde fosforescent și mare pe piept peste o bluză albă care trecea pe deasupra pantalonii negrii relativ largi, lăsați în jos, îndesați în airmax-urile negru cu verde. În urma lui, o fată cu părul roșu ca focul, buze pline și sprâncene drepte cu arcada înaltă ce-i ofereau o alură de vulpe șireată, își făcea drum spre Raven, tocurile botinelor ei auzind-se până la Gennie în urma liniștii ce se așternu asupra Pistei. Avea o cămașă neagra cu flăcări prinsă cu un nod peste o bluză de plasă ce se oprea la betelia pantalonilor cu talie înaltă ținuți de o curea din care atârnau peste unul dintre picioarele ei lungi și subțiri mai multe lanțuri.

ー Ah, de ce problemele arăta mereu așa de frumos? oftă Ginnie dezamăgită privind show-ul de frumusețe din fața ei.

Ochii verzi-albăstrui ai fetei cu păr de foc scanau cu interes mulțimea situată în tribuna din fața lor. Atâtea expresii diferite în rândul oamenilor, toate însumânduse într-o stare de șoc generală. Nimeni nu putea percepe complet ceea ce vedeau ca fiind real.

ー Nu ne mai știe nimeni ori credeau că am murit? Ce-i cu reacția asta? întrebă Jace ducându-și mâinile în buzunarele pantalonilor amuzat privind la rândul său fețele contorsionate în fel și fel de expresii uimite ce i se păreau extraordinar de amuzante. Raven se așeză pe capota mașinii sale dezinteresat.

ー Cel mai posibil a doua variantă, roșcata făcu câțiva pași, oprindu-se lângă el.

Farurile mai multor mașini se apropiau rapid în frunte cu mașina decorată de fulgere. Pe rând, automobilele se opriră, la distanță de cei trei. Ginnie sări de pe scaunul ei, făcându-și drum spre prietena sa. Nici nu se mai obosi să se chinuie să îl convingă pe Sam să o urmeze așa că-l lăsă în urmă. Nu e ca și cum l-ar fi deranjat cu ceva, oricum nu voia facă parte din toată tărășenia ce era sigur că avea să urmeze. Îi plăcea destul de mult viața liniștită pe care o avea în zilele în care cele două nu erau prin preajmă, nu avea nevoie să fie cunoscut și de posibili viitori inamici ai celor două nebune. Ariana își deschise portiera, fiind întâmpinată de cei patru colegi de cursă o dată ce ieși din mașină.

ー Trebuie să recunosc, pentru un copil mucos, ești ceva de speriat... Storm, îi folosi numele de șofer ales de ea de data aceasta încercând să lase la o parte tonul batjicoritor. Dacă nu era pentru nebunia ta, nu câștigăm! probabil asta era cel mai aproape de un compliment ce putea primi din partea lui Max. Kami îi zâmbea leneș iar Hayden aproba tăcut în timp ce Isak o luă în brațe, ridicând-o brusc pe sus începând să se rotească cu ea.

ー Ești genială, vorbi mândru. Ariana se împinse cu mâinile în umeri lui.

ー Isak, dacă nu mă pui jos, îți ard o palmă, îl avertiză.

ー Poți să mă lovești cât vrei, după cursa asta te las să faci ce vrei, o anunță zâmbitor. Ariana îl privi consternată pe tânărul al cărui comportament de masochist adevărat o făcu să chicotească, fiind lăsată jos câteva momente mai târziu. Cum puteau unii oameni să fie atât de prietenoși din prima? Și sigur el avea o plăcere ciudată pentru a fi pus la punct și tratat rău de femei, altfel nu-și explica ce e în neregulă cu el.

Niște aplauze lente, într-un fel batjocoritor, atraseră atenția concurenților proaspăt întorși spre cele trei personaje aflate în mijlocul terenului, pe care până atunci nu le sesizaseră. Ridică o sprânceană la roșcata cu privire vicleană ce se opri lent.

ー Să înțeleg că tu ești câștigătoarea acestei runde? o întrebă privind-o superior. Cumva părea că era mai mult în spatele acelei întrebări, însă nu își putea da seama exact ce. În schimb se uita în jur și observă ca toată lumea era tăcută. Prea tăcută. Pierduse ceva?

ー Chiar așa, îi confirmă ea revenind cu atenția asupra tinerei din fața ei, încrucișându-și mâinile la piept mândră. Roșcata o privi din cap până-n picioare cu o grimasă pe față.

ーJace, nu-i așa că-s drăguți? Ea în special, arătă spre Ariana. Crede că e importantă. ...sau poate...că o să câștige turneul? Continuă pe același ton batjocoritor. Ariana ridică o sprânceană când roșcata se întoarse pentru a o privi în ochi. Tânărului mixt îi sclipeau ochii verzi privind concurenții, un zâmbet sadic întinzându-se pe buzele lui mari, chiar mai mari decât ale roșcatei, și pline.

ー Foarte drăguți. Păcat că nu o să aibe nici o șansă, anunță el cumva amuzat. Ariana se strâmbă.

Ce tot bolboroseau și de unde mai apăruseră și colorații ăștia? Fata simțea deja cum o calcă pe nervi. Era gata să le dea o replică dulce când Ginnie își făcu apariția brusc lângă ea, respirând greu. Era evident că alergase până la ea pentru a o opri la timp și a preveni o prostie.

ー Nu o să-ți vină să crezi..., începu fata.

ー Fox, Jace, bărbatul care până acum nu spusese nimic, li se adresă cu o voce masculină, joasă și autoritar, prietenilor săi. Nu mai agresați începătorii! Nu mai sunteți adolescenți, le aminti privindu-i mustrator precum își privește un părinte copii obraznici.

Ariana își mută încruntată atenția spre prietena sa, acum curioasă. Mai exact cine se credeau ăștia?

ー... dar tipul ăla, arăta spre cel care vorbise puțin mai înainte, e Raven. Acel Raven.

Ariana își miji ochii la mașini, văzând pe toate un sticker cu o luna sângerie, pe portiera fiecarei mașini. Fiecare lună avea câte un simbol diferit, reprezentativ, pentru fiecare membru. Mașina roșcatei Fox avea o lună plină pe care se lăsa o vulpe. A lui Jace ceea ce părea a fi moartea cu coasa, din nou în fața unei luni roșii iar ultima, cea a lui Raven, desigur, un corb negru care stătea pe o creangă de copac în fața aceleiași luni.

ー Așa și? își încrucișă Ariana mâinile la piept. OK, obișnuiau să fie cunoscuți, prinsese ideea. Asta nu le explica atitudinea de "eu sunt totul, tu ești un nimic," care o călca pe nervi în ultimul hal.

ー Oh, încă mai sunt oameni care ne știu, concluzionă Jace dezamăgit că nu avusese dreptate cu prima sa presupunere după ce îi auzi vorbele fetei. Și eu care voiam să ne fac o prezentare din aia șmecheră..., își dădu o palmă peste picior prefăcându-se ofticat.

ー Mai puțin de lucru pentru neuronii tăi deja limitați, îl consolă Fox managindu-i scurt spatele.

Ignorându-i pe cei doi, Raven se ridică de pe capota mașinii sale, sub privirile tuturor celor prezenți, curioși de ce urma să facă. Înaintă spre fata cu părul alb, față lui fiind lipsită de expresie.

ー Tu ești câștigătoarea rundei ăsteia, deci? o privi atent, studiind-o din cap până în picioare. Ariana încuviință din cap. Cum te cheamă? ceru să știe.

ー Mi se spune Storm, îl informă ridicându-și bărbia mândră, fără a pierde contactul vizual. Deși era destul de înaltă pentru o fată la cei 172 de centimetri ai ei, cumva, el era cu mult mai înalt. Fruntea ei i-ar fi ajuns sub bărbie, lăsându-i la vedere gâtul și mărul lui Adam care se mișcă precum vorbea, dacă nu ar fi fost să își dea ușor capul pe spate. Se priveau în ochi, însă niciunul nu se lăsa să-și mute privirea, ar fi însemnat să cedeze. Raven se opri la câțiva pași distanță de ea. Nu tresărit, nu se dădu un pas mai în spate. Ea păstra contactul vizual cu încredere.

ー Interesant, colțul buzelor sale se ridicarea aproape apreciativ pentru o secundă. Nu știa de ce, însă fata din fața lui avea o prezență aparte printre ceilalți. Părea tânără, însă nu la fel de tânără pe cât fusese el când se apucase de curse. Avea aproape jumătate de față acoperită de dantelă neagră, la iveală fiind doar buzele pline și ochii albaștri electrizanți care îl priveau, parcă provocându-l.

Când Martin își refăcu apariția alături de Deni, între cei doi se formase deja o tensiune palpabilă. Precum doi Alpha, Storm și Raven se priveau de parcă erau gata să se provoace pentru poziția de lider al haitei în orice moment. Alți doi dintre oamenii săi i se alăturară în drumul său spre cei doi. Mergea cu pași mari, rapizi, pentru a opri la timp posibila explozie a celor două persoane clar la același nivel de încăpățânare. Avusese dreptate, chiar se asemănau.

Văzând cu colțul ochilor cele patru persoane care se apropiau de ei, Raven se aplecă cât să aibe fața la același nivel cu tânăra cu păr alb.

ー Salvată de clopoțel. Ne vedem la următoarea rundă Storm, îi garantă bărbatul cu ochii săi abisali plini de promisiuni. Se depărta de ea, făcându-și drum spre Martin și celelalte trei persoane ce se opriră lângă mașinile lor.

ー Ce-a fost asta? Kami, fata cu păr galben, puse întrebarea la care toți se gândeau.

ー N-am nici cea mai vagă idee, confesă Storm. Era sinceră. Nu știa ce tocmai se întâmplase. Reactionase din Impuls. Dar știa că nu urma să se termine acolo.

ー Tocmai ce am întâlnit o legendă vie, realiză uimit Hayden.

Fusese la același liceu precum el însă, la scurt timp, Raven dispăruse din oraș lăsând în urma lui doar povești și presupuneri. Reușise să îi vadă pe el și cei doi prieteni ai săi cum conduceau și fusese hipnotizat. Era de parcă vedea niște demoni pe șosea. Rapizi, puternici, spontani și fără milă. El era motivul pentru care se alăturase pistei.

Bărbatul le făcuse semn celor doi oameni ai săi să se poziționeze în fața celor trei mașini, asigurându-se că nimeni nu se apropie prea mult cât să îi audă.

ー Martin, spuse dintr-o răsuflare Fox, aproape speriată când îl văzu lângă ea. Fusese prea concentrată asupra scenei ce se desfășura în fața ei cât să realizeze prezența celor patru bărbați. Martin râse scurt, amuzat de reacția ei.

ー Ți-ai ieșit deja din mână, vulpițo? îi ironiză porecla.

ー Nu mai mult decât tine, vulpoi bătrân. Ți se văd firele de păr alb, îl anunță ea pe bărbat cu un rânjet. Acesta râse, oferindu-i o îmbrățișare părintească. Nu era tatăl ei, însă fusese acolo pentru ea de fiecare dată încă din adolescență. Și datorită ironiei și sarcasmului la care cei doi erau deja maeștri.

ー Ah, ce frumos. Jace se alătură îmbrățișării. Vai, Martin, chiar ai prea multe fire de păr alb, observă făcându-i ochiul lui Martin să se zbată nervos.

ー Iar tu ai rămas la fel, observă bărbatul cumva deloc surprins. Cei trei se desprinseră din îmbrățișate.

ー Adică? Jace sări aproape ofensat, confuz dacă era o jignire sau nu. Făcându-i pe cei doi să râdă. Deni îl bătu pe spate pentru a-l consola. Văzându-l pe Xander, se duse în întimpinarea acestuia.

ー Nu pot crede că te-ai reîntors copile, Deni rupse liniștea. Bătură palma, și cu mâinile încă încrucișate își oferiră o îmbrățișare scurtă, bătându-se pe spate sub privirea uimită a lui Hayden care privea alături de restul celor prezenți ceea ce se întâmpla. Xander îi oferi un mic zâmbet acompaniat de o privire melancolică. Deni era unul dintre șoferii mai apropiați lui Martin chiar și înainte. Mereu se înțeleseseră, chiar dacă nu erau neapărat cu adevărat apropiați.

ー Era timpul, nu? Parcă am stat prea departe de casă, anunță cu convingere. Deni râse scurt, nostalgic, scuturând din cap. Xander își mută ochii negri asupra bărbatului ce-i fusese ca o figură paternă în adolescența sa tulbure.

Martin Neuman. Un om excentric, greu de citit, al cărui nume fusese odată sinonim cu 'putere' în orașul lor și mare parte a regiunii lor. Alături de partnereul său creaseră Pista, un loc pentru toți cei care aveau nevoie de relxare, adrenalină, precum și un mod de a face rost de bani rapid precum și un front pentru adevăratele afaceri ilegale ale orașului.

ー Martin, îl salută.

ー Xander, i se adresă pe numele lui real. Doar puțini oameni făceau sau mai bine zis își permiteau sa facă asta. Martin era printre aceia.

ー Avem de discutat, anunță bărbatul hotărât, ochii săi negri fixându-l pe cel din fața sa. Colțul buzelor lui Martin se ridică ușor.

ー Înainte de toate, ce zici să vă alăturați turneului, îi propuse. Ochii lui Jace și Fox sclipiră plini de interes. După, putem să ne retragem și să discutăm în liniște.

Xander scutură din cap, uimit că rămase același vulpoi din tinerețe. Acceptă, iar cu un pocnit de degete, un alt bărbat îi înmână lui Martin un megafon pe care-l porni cu un zgomot enervant.

ー Dragii mei, după cum am putut vedea, prima rundă a turneului s-a încheiat! Câștigătorii acesteia, trecând în următoarea rundă sunt echipele cu numărul patru și trei, anunță rezultatele finale. Totuși, rânji, lor li se vor alătura în cadrul competiției și Red Moon.

Era forfotă. Șușoteli și zarvă. Red Moon chiar era înapoi în oraș. Incredibil! Dar ceea ce toți erau acum și mai curioși să vadă era rezultatul unei curse în care atât renumitul Raven cât și novicele monstru aveau să concureze.
Xander și Ariana își găsiseră privirile unul altuia. Amândoi voiau cu orice preț primul loc și parcă își promiteau din priviri că o să facă orice pentru a câștiga. Era decis!

ー Acestea fiind spuse, veți primi informațiile despre următoarea rundă când va fi vremea, concluzionă Martin oprind megafonul pe care-l aruncă în aer, lăsându-l pe unul dintre bărbații în costum să-l prindă. Le făcu semn celor trei să-l urmeze și plecă fără a aștepta ca aceștia să vină.

*

Urmându-l pe Martin, Xander și cei doi prieteni ai săi alături de Deni intrară în clădirea de beton, puțin mai departe de locul unde se aflau tribunele, la întrarea în pădure. Era o clădire simplă, geometrică, cu baza mai mică decât etajul. Doi piloni susțineau de la sol partea de la etaj ieșită în exterior ce avea un geam lat de la un capăt al altuia a construcției, perfect pentru a supraveghea mare parte din zona de curse și tribunele, unde încă se mai aflau șoferi.

Deschizând ușa, erau primiți într-un spațiu decorat modern, mai mult ca un salon. Cei doi bărbați care erau cu ei se poziționară la ușă, părăsind-i înainte ca aceștia să traverseze holul și să urce scările. Intrară într-o cameră spațioasă, a cărei fereastră era o parte din geamul mare și dreptunghiular pe care-l văzuseră dinainte sa intre. Pereții erau cimentul simplu, fără nimic altceva. Podeaua în schimb era acoperită de gresie neagră. Pe unul dintre pereți se aflau mai multe monitoare în fața unui rând de birouri de unde câțiva oameni transmiteau cursa și verificau ca totul să meargă cum trebuie.

O dată intrat, Martin le făcu semn să părăsească camera, ceea ce făcură fără vre-o obiecție. Îi invită pe cei patru să se așeze la masa ovală de sticlă din mijlocul încăperii, luând loc la capul ei. În dreapta lui se așeză Deni pe când Jace și Fox se așezară de-o parte și alta a lui Xander care ocupă celălalt loc din capul opus al mesei. Brunetul îl privi curios pe Deni care încă se afla alături de ei. De obicei, Martin nu ar fi lăsat pe oricine să îi acompanieze când aveau de discutat. Nu a spus nimic totuși, avea alte subiecte mai presante de discutat înainte de o reuniune adevărată. Și bărbatul din fața sa știa asta.

ー Ascult, Martin își încrucișă palmele sprijinite în coate pe blatul de sticlă al mesei, luându-și atitudinea profesională gata de discutat afaceri. Presupun că nu e vorba doar despre cum vrei să te întorci la curse, suspectă el.

ー Nu. Înainte de a mă întoarce la curse sau orice altceva vreau să te întreb - unde este Guther? Xander îi confirmă bănuielile bărbatului.

Dacă v-a plăcut acest capitol nu uitați să lăsați o steluță! Înseamnă enorm!

Ne vedem săptămâna viitoare cu un nou capitol în care mai multe lucruri vor ieși la lumină despre Pistă și vom afla cine este Guther!

Until then,
Lots of love!

Andrè. 🖤