Dragă crime partner în ale scrisului și sfătuitor. Persoană care-mi suportă crizele de perfectionistă când nu sunt mulțumită de ceea ce scriu și mi-e alături și de la distanță, te știi tu.
Și nu îți poți  imagina cât îți apreciez susținerea și prezența!

Acest capitol îți este dedicat!

________________________________

De altfel, vă mulțumesc și vouă celor care ați citit și în ciuda greșelilor mele, probabil destul de multe la număr, ați ajuns până aici cu cititul. Momentan nu am timp să scriu și să și verific constant. O VOI FACE TOTUȘI, după ce termin cartea.
Și, dacă mai rezistați, mai am destule capitole pentru voi. :)

șａｐｔｅ

Urmând instrucțiunile GPS-ului, echipele cu numărul trei, doi și șase care împărțeau cel de-al doilea traseu ieșiră de pe proprietatea privată. Se găseau aproape de o fostă zonă industrială, acum dezolantă și părăsită a unui mic oraș din Germania ce se afla în drum spre Berno. Cel mai evidențiatera lucru era vechea fabrică, posibil de materiale pentru construcții ori metalurgică, nu își putea da seama exact, care acum nu era prea departe de a fi ruină. Bucăți din construcție erau căzute pe jos, evident după golurile din construcție care puteau fi văzute cu ochiul liber și de la distanță.

Se despărțiseră de celate trei grupuri pe drum și acestea deja își începuseră cursa de ceva timp. Din cât apucase să asculte, Hwan, băiatul asiatic, se afla în echipa care conducea pentru moment. Era o cursă relativ relaxată, echipa lui, cea cu numărul cinci, conducea detașat și nu părea că cineva avea să le ia locul prea curând. Din păcate, Enrique nu se afla pe traseu cu el de data aceasta pentru a-și lua revanșa pe care i-o făcuse prietenului său pe care-l accidentase în cursa de inițiere pentru a creea blocajul. În schimb, făcea parte din echipa cu numărul șase, care se afla pe același traseu cu Ariana. Nu că ea îl înghițea prea mult.

ー O să te fac să-ți înghiți vorbele, gagicuțo. Nu ești nimic mai mult decât o fetișcană care nu știe în ce se bagă. Ăsta este loc de bărbați, îi declară trecând cu mașina cât se putea de lent pe lângă ea în drumul de aliniere la start. Trecu de ea și se opri la două mașini distanță. Ariana pufni. Incredibil cât tupeu avea omul ăla!

ー Ce misogin, remarcă Hayden.
Era așa de greu să accepte că a fost bătut de o fată?

ー O să-l usture așa de tare după ce își va primi din nou o lovitură de la karma. Ahh! Numai să îi văd fața când o să iasă pe locul doi, îl auzi pe Isak mârâind prin difuzoarele mașinii. Uitase complet că aveau deja pornit apelul pe canalul echipei.

ー Ușor tigrule, Kami îl ironiză. Nici n-a început cursa încă.

ー Nu contează. Ăla nu o să treacă mai departe decât peste corpul meu, anunță blondul cu convingere. De ce avea senzația că era ceva mai mult la mijloc între el și Enrique?

ー Eu aș avea grijă la ce zic, îi aminti Max. Să nu ne aduci ghinion înainte de cursă că vezi după ce te aranjez eu.

ー Eu zic să ne concentram pe ce e important, sugeră Ariana. Stai liniștit, mă voi asigura că tot ce va primi va fi praful lăsat de mașinile nostre pe parbriz în timp ce luăm primul loc. Hayden o aprobă încercând să calmeze atmosfera.

Parcând Jeep-ul de teren puțin mai departe, unul dintre oamenii lui Martin își făcea drum în fața coloanei de mașini. Ținea în mână un pistol care părea real, nu cu gloanțe cu bile, aer comprimat sau altceva. Se pare că oamenii aveau afaceri serioase în timpul liber, constată Ariana. Drona se poziționă în aer cu vre-o zece metri după bărbat, având toate mașinile încadrate perfect în imaginea care apăru pe panoul mare, acum împărțit în două, pentru a arăta ambele curse în același timp.

ー Uite, e rândul ei! Ginnie arăta spre ecran cu entuziasm. Sam o privi incredibil. Cum era ăsta comportamentul unei persoane de douăzeci de ani?

Bărbatul se poziționă în fața coloanei de mașini, ridicând mâna în aer. Imediat, Ariana apăsă ambreiajul până la podea. Piciorul drept i se mută imediat asupra pedalei de frâna pe care o apăsă cât timp trase frâna de mână și își poziționă mâna pe cheia aflată în contact pe care o roti de câteva ori. Mașinile aflate în coloană începuseră să mârâie nerăbdătoare precum bărbatul își duse o mâna pe trăgaci și una la ureche.
Arma de metal negru se descărcă în aer cu un bubuit puternic, accelerațiile fură călcate cu câteva secunde după, iar mașinile începură să vuiască de-o parte și de alta a bărbatului sub aplauzele inaudibile ale spectatorilor din tribune care priveau totul.

După cum arăta traseul, urmau să treacă direct prin fosta zonă industrială. Echipa cu numărul trei se afla aproape la capătul coloanei însă își făceau loc rapid printre șoferi.

Una după alta, mașinile își făceau loc în zona industrială, trecând pe lângă foste depozite. Totul era ruginit și plin de graffitty. Problema erau bările de metal de pe jos or bucățile mari de ciment ce acopereau drumul și trebuiau ocolite cu atenție. Lucru de care uitaseră să țină cont câțiva șoferi ce își avariaseră deja mașinile. Ariana râdea de ei, depășindu-i. Aruncă o altă privire GPS-ului pentru a verifica traseul și poziția coechipierilor ei, apoi la cum arăta locul și după încă câteva momente de gândire se decise.

ー Toată lumea mă aude? Primi un "da" într-un cor dezarmonizat drept răspuns. OK. A venit vremea să vă spun planul, îi informă fără a-și lua privirea de la drum. Max dădu să comenteze, însă vorbele ei îl opriră. Asta dacă vreți să câștigăm, le readuse aminte.

Toți ascultară cu atenție ceea ce le propunea fata cu păr de platină. Era ceva riscant și nici măcar Max nu încercase mișcări de genul acela în toată viața lui. Fata nu avea toate țiglele pe casă de-i veneau așa idei.

ー Tu te auzi? E imposibil să reușim așa ceva! Max era complet consternat.
Ariana pufni amuzată.

ー Nimic nu e imposibil când vrei să câștigi. E vorba doar dacă îți asumi riscuri sau rămâi printre restul care încă încearcă.

Hayden ascultă vocea rece și calmă a fetei care se dovedea, din nou, a fi într-o complet altă ligă față de orice văzuse până atunci. El nici nu s-ar fi gândi la aftel de metode. Dacă atunci când o văzuse prima dată conducând i se păru bună, acum deja îl fascina. Kami rămăsese cu gura aproape deschisă și aproape intră într-o mașină înainte să își revină.

ー Vorbe mari. Dar știu că ai aptitudinile necesare pentru a-ți susține cuvintele, Isak rânji mulțumit. Poate concurase impotriva ei dar acum se bucura să concureze alături de ea. Eu zic să facem ce propune Storm, își acordă votul.

ー La dracu', da. Sună nebunesc, dar ma bag! Hayden se alătură.

ー Ce-o fi o fi, Kami dădu din umeri. Mă bag. Ariana zâmbi mulțumită de răspunsul lor.

ー Deci, Max, ce ziceam? Pot câștiga și cu un membru lipsă.

Barbatul gemu. Nu îi venea să creadă că absolut toți aveau încredere că nebunia ei va merge.

ー Mă rog.

De pe celalalt traseu, cursa se sfârșise de curând. Echipa cu numărul patru câștigase după o luptă aprigă cu Hwan care, deși ajunsese primul, nu se putea spune la fel despre coechipierii pe care-i lăsase în urmă. Nu înțelesese nimic din ideea cursei.

Ariana bătu cu degetul de câteva ori pe schimbătorul de viteze. Colțul gurii i se ridică ușor înainte de a schimba viteza și a ieși rapid din coloana de mașini, lăsându-și echipa din ce în ce mai în spate.

ー Ce face? un bărbat privi confuz panoul pe câre acum era afișat doar al doilea traseu.

ー A ieșit de pe traseu din nou! anunță o fată entuziasmată.

ー Din nou?

ー A ieșit de pe traseu și la cursa de inițiere, îl pusese în temă Lia care stătea pe trepte, băgând un chips în gură. 

Storm devenea din ce în ce mai interesantă. Atât pentru Lia cât și pentru restul celor de pe Pistă.

Una după alta, masinile intrau în ultimul depozit de care aveau să treacă înainte de a ieși pe șoseaua ce avea să îi ducă înapoi spre proprietatea privată a lui Martin. Cu mașinile o dată aflate în interior, drona își mută focusul pe mașina cu fulgere care înainta spre o placă de ciment ce, susținută de o macara, era înclinată, jumătate în contact cu solul și jumătate în aer, în direcția ieșirii din depozit.

ー Doar nu are de gând să... Lia își lăsă mâncarea înapoi în punga colorată de plastic. Era o idee prea nebunească ca să meargă.

Martin își ridică sprâncenele, privind cu interes de la marginea tribunelor alături de Deni cum mașina începea să prindă din ce în ce mai multă viteză. Apăsând pe butonul de NOS, flăcări albastre părăsiră țevile de eșapament și mașina fu propulsată în aer sub privirile complet șocate ale spectatorilor. Cu un trosnet, ateriză puțin mai în susul dealului, pe șosea, în fața celorlalți șoferi care fuseseră speriați de apariția din aer a mașinii.

ー Ea tocmai a... 

ー A zburat, observă Lia.
ー A zburat! aproape începu să plângă Sam cu gândul la mașină, apucând-o de mână pe Ginnie cu o față schimonosita de durere. 

Fata îi dădu mâna la o parte cu o scuturare.

Mulțimea se ridică în picioare chiuind și aplaudând. Până și Martin li se alăturară. Incredibila! Fata era incredibilă!

ー Nu am mai văzut așa ceva de ani..., declară bărbatul plăcut impresionat.

ー De când cu Raven, vrei să zici? Deni îl privi atent. 

Știa foarte bine că tânăra îi aducea aminte de protejatul lui. Numai el reușea să vină cu idei de genul acela înainte. Buzele lui Martin formată un zâmbet mic, în ochi citindu-se nostalgia. Parcă îl vedea în fața ochilor pe băiatul plin de determinație și curaj. 

Raven avea un talent înnăscut când venea vorba de condus. Martin considera că ar fi avut un viitor splendid înainte sa. Nu merita tot ceea ce i se întâmplase. Deni nu știa toată povestea, însă era sigur că o persoană precum Raven nu plecase de bunăvoie când avea tot ce-și dorea în palmă.

ー Martin, a trecut ceva timp, crezi că o să se mai întoarcă? bărbatul din fața lui pufni. Își duse mâinile la spate, și-l privi în ochi. Din privirea lui se putea înțelege că erau multe nespuse la mijloc.

Ariana se afla în fruntea coloanei, conducând șirul la o distanță considerabilă. Era urmată de Enrique, Isak și Hayden care încercau să le blocheze drumul coechipierilor spaniolului înfumurat ce se aflau de-o parte și de alta a celor doi. Se apropiau de un tunel cilindric de beton, destul de lung, ce trecea pe sub o autostrada aflată deasupra. Drona trecu prin fața lor în tunel, pentru a nu pierde vre-un eveniment în interiorul acestuia. După ce se termina tunelul, nu mai era mult până la linia de finish. Echipa care ieșea prima avea șansele cele mai mari să câștige cursa și să treacă mai departe. Tensiunea se putea simți atât printre șoferi cât și în tribune la mulțimea ce-i privea cu interes.

ー Acum! ordonă Ariana accelerând pentru a creea o distanță considerabilă în urma ei, obligându-i astfel pe Enrique să o urmeze. Fără vre-un alt cuvânt, ceilalți patru șoferi trăsera aer în piept și începură să urmeze instrucțiunile primite puțin mai devreme de la fată.

Isak și Hayden tamponară ușor mașinile din lateralul lor, conducând-i discret pe șofer spre a creea spațiu pe lateral după ce Max și Kami dădură drumul la primul nivel de NOS, depășind șoferii din fața lor. Trecând la al doilea nivel, s-au apropiat de perete, după instrucțiunile primite, în cap spunându-și rugăciuni. Cele două mașini se ridicară pe perete pentru puțin, înainte să cadă în fața lui Isak și Hayden. Cei doi accelerară, depășindu-si adversari complet bulversați de al doilea rând de mașini care apăreau, cumva, din aer.

ー Am reușit... Am făcut-o! constată fascinat Max. Pe canalul echipei se auzeau chiuituri din partea celor patru.

ー Ce v-am zis...? Ariana privi cu încredere drumul din fața ei. E timpul să câștigăm cursa asta, băieți! își duse mâna pe butoanele de NOS la rândul ei, apăsându-l pe al doilea scurt, cât să îi dea un mic avantaj.

Isak și Hayden se priviră unul pe celalt, dând drumul la azot, blondul făcându-i cu mâna lui Enrique, care părea mai roșu la față decât era posibil în afara desenelor animate, precum îl depășeau.

Unul după altul, membrii echipei cu numărul trei trecură de linia de finish în urma mașinii cu fulgere și sub aplauzele mulțimii care privea. Încă mai aveau de condus până ajungeau la punctul de întâlnire.

ー Uite, așa conduce un lider adevărat o echipă, îi reproșă Hwan bărbatului care îi fusese lider de echipă pe durata cursei sale, stând lângă tribune.

ー Știu, nu? Are acel ceva care face pe oricine să vrea să o urmeze, se bagă în discuție și Ginnie lăsându-se ușor peste bara de fier a tribunei.

ー Vorbește pentru tine, Sam mormăi.

ー Doar nu voiai să te las pe tine, un novice, să conduci echipa, pufni bărbatul.

ー Ei bine, poate gândirea asta ne-a pierdut șansa la a trece mai departe! bărbatul doar trecu pe lângă el, lovindu-mi umărul.

ー Cine i-a înfipt un băț în cur și ăstuia? Ginnie se uită la bărbatul care se depărta. Bună, sunt Ginnie, am fost în aceiași cursă de inițiere, zâmbi ea făcându-i cu mâna băiatului cu păr negru, drept, până sub urechi.

 Avea o față cu trăsături bine conturate, poate chiar ascuțită; ochii alungiți, de aceiași culoare cu părul și un nas fin, specific asiatic. Sprâncenele dese și drepte, ușor ridicate la capăt erau încă împreunate într-o încruntătură Își trecu o mână prin păr dându-l pe spate, încruntătura dispărând-i de pe frunte, lăsând loc unui zâmbet.

ー Mașina roz. Îmi aduc aminte de tine. Presupun că ești de altfel și prietenă cu acel monstru, arăta el spre panoul pe care încă apăreau mașinile precum veneau înapoi la locul de întâlnire. 

Ginnie aprobă din cap. Părea mai de treabă decât crezuse prima dată. Avea o vocea calmă, nu prea joasă. În mod normal nu s-ar fi băgat, dar dacă era ceva ce se lipise de ea de la cât timp stătuse cu Ariana, era poate, intoleranța pentru persoanele cu maniere de urangutan și aere.

Înainte să mai apuce să zică ceva, farurile unor mașini își făceau ușor apariția. Își mijiră ochii. Nu erau concurenții. Se apropiau cu viteză și pe cât erau mai aproape, pe atât lumea devenea mai agitată.
Apropiindu-se, conturul unei Toyota GT86 de-un portocaliu aprins, cu un 'F' în font gotic pe capota din față, o coadă de vulpe de-o parte și alta a caroseriei și a unui Mercedes-Benz GT negru cu verde cu diferite tag-uri de tip graffity, urmat de un Ford Mustang Shelby V8 aproape negru cu reflexii violet prin care se puteau observa penele negre, mate, ce decorau portierele din spate ale mașinii până spre portbagaj.
Cele trei mașini se opriră cu un drift în fața mulțimii, făcând oamenii să se ridice în picioare uimiți. Ginnie privi confuză în jurul ei. Până și Hwan împietrise părând că știe ce se întâmpla.

ー Imposibil, murmură tânărul asiatic cu ochii ațintiți asupra celor trei mașini.

ー Ce, ce e imposibil? Ceru Ginnie să știe.

Portiera mustangului se deschise, un bărbat înalt și evident tonifiat, cu trăsături bine conturate. Purta un bomber peste tricoul băgat în pantalonii prinși în bocancii de tipul celor purtați de soldați în armată, totul era negru pe el, în contrast complet cu pielea palidă. Perechea lui de ochi, mai negri decât abisul, scana mulțimea atent.

ー Ăla, este Raven, o anunță Hwan.

Bărbatul rânji, parcă satisfăcut de ceea ce vede și-și băgă mâinile în buzunar. Cum se zicea: casa dulce casă?

dacă va plăcut nu uitați să lăsați o steluță!

peace,
andrè.