ｃｉｎｃｉ

Trecuse mai bine de o săptămână de la cursa de inițiere fără a afla vești legat de așa-zisul turneu. Era curioasă și stătea ca pe jar. Dacă e așa cum ziceau, a câștiga acel turneu însemna, pe lângă asigurarea unei poziții superioare printre ceilalți raceri și avantaje. Possibil deci și accesului la un volum mult mai mare de informații și așa, mai mari șansele ca să își atingă scopul într-un timp mai scurt. Era un avantaj prea bun ca să îi fi dat cu piciorul.
Din câte înțelesese, nu se mai ținuse unul de aproape trei ani. Lucru ciudat, dacă era să fie întrebată. Sigur era ceva mai mult la mijloc. Dar momentan, nu era în interesul ei să afle secretele pistei - încă.

Era la al doilea curs. Pe cine păcălea? Defapt, era la bablioteca facultății, chiulind de la al doilea curs. Stătea întinsă pe un scaun, cu picioarele întinse pe masa lungă de lemn pal din fața ei. Mai mult ca sigur Mara avea să comenteze ceva. Dar să stea la încă două ore în care trebuia să asculte ceva, notiuni de economie, complet plictisitoare? Nu mulțumesc! Prefera să numere particulele de praf ce se puteua observa în lumină ori de câte ori cineva făcea o mișcare, fie ea cât de mică și să asculte muzică în căști. Un mesaj îi făcu telefonul să vibreze acompaniat de soneria aferentă pe bancă, atrăgând atenția câtorva elevi care studiau în liniștea de mormânt a bibliotecii și în special pe a băiatului de lângă ea. Părea destul de captivat de ceea ce i se prezenta de către profesor în slide-uri-le power point pe care le studia de zor cât să îi arunce o privire consternată că își permitea să îl deranjeze. Ariana îi răspunse cu o încruntătură amenințătoare. Deblocând ecranul telefonului, fu întâmpinată de un mesaj trimis de un expeditor necunoscut. Fără a renunța la încruntătură, deschise mesajul. În acesta se aflau scurt și la obiect prezentate informațiile despre turneu.

ー Era și timpul! zise ușurată, primind mai multe priviri dezaprobatoare. "Tocilarilor," concluzionă mai mult pentru sine, citind încă o dată mesajul pentru a se asigura că a înțeles ce trebuie. De data aceasta locul de întâlnire avea să fie într-unul din parcurile naturale, mai exact în pădurea din acesta. "Interesant," își zise, continuând să citească. Trecând cu ochii peste data cursei, ridică o sprânceană. Ieși din aplicație pentru a verifica datele din calendar.

ー Ei, drăcie! Un alt val de priviri nervoase și șușuituri o țintiră. Oh, mai scutiți-mă, de parcă chiar învățați, pufni ea. Își luă rucsacul părăsind biblioteca pentru a se scuti de atacul studenților model. Oricum, nu mai era mult până ce cursul urma să se termine, așa că își făcu drum spre cantină. Problema mai importantă era: cursa urma să aibe loc chiar în acea seară! Mai precis, după miezul nopții. Revenind la a butona telefonul, îi trimise rapid mesaj lui Sam pentru a-l pune la curent și să-i spună să pregătească mașinile, trecând la rozalie, cerându-i să se întâlnească cât de curând posibil înainte să-l arunce în rucsac.

Ajungând în cantină, se duse direct spre barul de băuturi pentru a-și comanda cafeaua.

ー Bună ziua, o salută ea pe femeia îmbrăcată în uniformă din spatele barului.

ー Ca de obicei? Femeia îi zâmbi. Doamnele de la bar deja îi știau comanda, nici măcar nu mai trebuia să zică ceva în plus. Nu erau multe fete, ori persoane, ce-și comandau cafeaua tare și fără pic de îndulcitori. Ariana încuviință mut, cu un zambet.

Îi mulțumi o dată ce cafeaua fu gata își ocupă un loc la o masă mai mică, aproape de peretele de sticlă ce lăsa la vedere o mare parte din curtea facultății, răspunzându-i Marei la mesajul în care era întrebată unde e. O dată așezată, realiza că totuși, ceva era ciudat. Se uită în jur atentă. Studenții, cumva, erau chiar mai agitați decât în general. Urma să aibe loc vre-un eveniment curând? Luă o gură din cafeaua fierbinte.

ー Am murit, Mara se trânti la masa lăsându-și geanta pe scaunul de lângă ea.

ー Nu se vede, Ariana o anunță, complet nefazată. Mai luă o gură de cafea în timp ce Mara gemu și se întinse peste masă. Cumva, șatena deja se obișnuise cu replicile sarcastice și câte-o dată, înțepătoare chiar, ale Arianei. Știa că nu era defapt rea. Cel puțin nu cu ea.

Încă.

OK, poate nu știa sigur la ce să se aștepte. Și nici dacă era din cauza atitudinii fetei sau propriilor ei temeri.

ー Înseamnă că orele de vizionat tutoriale de machiaj pe YouTube au dat roade și nu se observă că sunt un zombie, glumi ea. Își lăsă capul pe brațele făcute covrig peste masă, privindu-și colega. Nu era aranjată prea special. Îmbrăcată ca de obicei, în haine negre - un hanorac cu imprimeu minimalist și blugi de tip boyfriend, rupți- și încălțată cu bocanci DocMartens cu platformă. Părul negru îi era prins într-o coadă de cal lejeră și avea minimul de machiaj, care dacă nu ar fi fost pentru linia de tuș dramatică, trasată perfect la ochi, ar fi trecut neobservat. Chiar și așa avea un aer intimidant asupra ei. Ochii albaștri îi scanau cantina, nelăsând loc de interpretare a vreunei expresii. Mara oftă. Fata din fața ei era superbă și nu părea să îi pese măcar în timp ce ea încă se întreba cum de poate sta cu ea la aceiași masă. Sigur venea din vreo familie întărită. Nu putea să își explice altfel acel aer de roialitate pe care îl avea. Te făcea să vrei să o asculți.

ー Sigur, Ariana făcu o pauză scurtă pentru a se gândi. Mara trebuia să știe ceva. Nu strica să o întrebe. Are loc vre-un eveniment curând? Mara o privea fara a clipi, încă pierdută în gânduri. Ariana pocni din degete de câteva ori, aducând-o la realitate pe șatena care clipi rapid, confuză.

ー Mm, da. Ce ziceai? Ai zis ceva? Scuze, eram cu gândul la ceva... începu ea rapid să se scuze. Ariana chicoti amuzată de fața speriată pe care o făcea.

ー Te-am întrebat dacă are loc vre-un eveniment curând, repetă ea calmă. Mara își luă câteva momente pentru a se gândi.

ー Nimic din câte știu, o informă cu i scuturare din cap.

ー Atunci ce e cu toată agitația asta, se lăsa pe spate în scaun privind cantina. Mara privi în jur la rândul ei și parcă având un moment eureka, scoase un "aaa", ridicându-se de pe masă. Își scoase telefonul din geantă și începu să butoneze de zor, captând atenția celei din fața ei.

ー E posibil ca toată lumea să fie pe jar fiindcă vor să afle dacă veștile despre reîntoarcerea lui Raven în oraș sunt reale. De când a fost postată o poză în care pare că ar fi el, explică ea punând telefonul pe masă, toți speculează diferite motive și dacă sunt facaturi sau nu. Ariana se aplecă peste masă pentru a vedea mai bine imaginea. Pe ecran aparea o poză de o calitate execrabilă în care se vedea vag silueta unui barbat intrând într-o mașină evident, scumpă.

Un alt băiat de bani gata care era considerat important? Ce, erau în seriale pentru adolescenți? Pufni, dându-și ochii peste cap mintal.

ー Vrei să-mi spui că poza asta teribilă e motivul pentru care atâția oameni sunt puși pe jar? Ariana își ridică o sprânceană, privindu-și colega. Nu-i venea să creadă așa ceva. Mara însă, încuviință. Și cine mă rog e acest Raven pentru a primi atâta atenție? Ceva copilași de bani gata? Un mare fuckboy din perioada liceului? continuă să o întrebe pe șatena care se părea că știa ceva mai mult.

ー Nici pe aproape! Ariana o privi curioasă, indemnând-o să continue.
ー Raven e porecla, sau mai degrabă aliasul după care toată lumea i se adresează lui Xander Garwood. Mulți nici nu îi știu numele real iar restul nu își permit să îl folosească. Vezi tu, tipul e o legendă locală!
Ariana ridică sprâncenele surprinsă, devenind mai interesată. Se dovedea cumva că fata îi putea fi defapt folositoare?

ー A fost cunoscut încă din liceu, și poți spune că a fost popular, însă nu la modul la care te gândești tu, o contrazise fata. Pe atunci, cursele de mașini erau precum un eveniment săptămânal aici, multă lume participa, și multă lume se ducea pe pistă pentru a vedea cursele. Raven, deși minor când și-a făcut apariția pe Pistă, a reușit să câștige Turneul Regelui din prima. Alături de echipa sa, Red Moon, au adus Pista la un alt nivel. Până și raceri din țările învecinate ni se alăturasera doar din cauza lui. Multe lucruri s-au schimbat cât timp el a fost pe pistă. După ce a câștigat turneul nu a pierdut nici o cursă, o informă pe Ariana care o privea atent, parcă pentru prima dată ascultând cu adevărat ce îi spunea. Era plăcut surprinsă. Cumva, nu se așteptase la Mara să fie în posesia unor informații de acel gen.

ー Oricum, acum vreo patru ani, ceva s-a întâmplat, se încruntă, iar Raven și echipa sa au dispărut din oraș. Pista a devenit ceva foarte low-key și nu mulți mai stiu ceva legat de evenimentele lor de atunci. E foarte greu să faci rost de invitații sau să fii membru acum. Faptul că e o posibilitate că el să se fi întors înseamnă o grămadă pentru toți din oraș fie că au apucat acea perioadă sau nu. E ca și cum o legendă e readusă la viață, își termină cu un oftat explicația.

ー Așa deci, reveni la a-și bea cafeaua.
Poate Mara era mai folositoare decât ar fi crezut. Dintre toate persoanele, pe cât de inocentă și naivă părea Mara, nu o credea genul să știe așa ceva. Era adevărat că trebuia să judece o carte după copertă, concluzionă Ariana. Totuși, asta explica multe și în același timp, îi putea face viața mai grea decât își dorea. O legendă readusă la viață și posibil motivul pentru care pista e un loc atât de secret acum... Dacă era atât de bun pe cat îl credeau alții, ar fi fost ori o mare problemă ori un mare ajutor pentru ea. Interesant, își zise, un rânjet întinzându-se pe buzele sale precum lichidul amar din pahar își făcea loc printre ele.

ー Poftim? Asta e tot ce ai de zis? Mara era contrariată de reacția deloc surprinsă a brunetei. Tocmai îi spusese că în orașul lor existau curse de mașini și tipul care fusese în varful piramidei lor e posibil să se fi întors în oraș și aia era singura ei reacție? Cumva, nu era prima dată când Ariana nu parea surprinsă de ceea ce îi spunea, deși nu era ceva complet normal. Fata era o adevărată enigmă.

ー Mara, draga mea, lasă paharul de cafea pe masă. Vin din Sicilia. Am văzut mai rău, o informă făcându-i cu ochiul și un zâmbet care nu-i ajungea la ochi. Gura Marei se dechise ușor pentru a forma un 'o'. Ei bine, la asta nu se așteptase. Dar de fapt... Cât știa defapt despre fata din fața ei? Nu știa dacă mai avea frați sau surori, nici dacă părinții ei erau împreună ori divorțați. Nu știa ce-i place să facă în timpul liber sau de ce a decis măcar sa vină să studieze acolo. Era un adevărat mister pentru ea.

Ginnie lăsă telefonul de la ureche cu un mârâit enervat. Era a treia oară când o suna de când i se terminase cursul, și fără vre-un succes. De ce i-ar fi dat mesaj să se găsească dacă după nu răspundea la telefon când vrea să dea de ea? Ceva atât de tipic ei - să dea ordine fără o explicație mai amplă și după să trebuiască să ghicești ce și cum să faci. Se uită la cele cinci mesaje trimise care nici nu fuseseră marcate văzute încă. Măcar de-i spunea unde să se vadă!   ...sau măcar de-I spunea ce voia înainte să devină M.I.A.

Oftă.

Își blocă ecranul telefonului și apucându-și rucsacul roz pal de vinil de pe banca pe care stătuse până atunci așezată în clasa goală de ceva timp, se ridică făcându-și loc prin holurile mari, burdușite de studenți de toate naționalitățile spre corpul facultății în care ar fi trebuit să fie așa-zisă prietenă a sa.

O cunoștea pe Ariana Berutti de când avea cincisprezece ani, însă în ciuda tuturor acelor ani, niciodată nu își putea seama la ce se gândea cu adevărat fata. Când a cunoscut-o prima dată, într-o vizită alături de mama sa, deja știa că nu e un copil obișnuit. Pe atunci era extrem de slabă, trasă la fața și cu cearcăne adânci de parcă își petrecuseră nopți la rând luptând cu demonii pentru a ajunge acolo. Ochii ei, deși o nuanță atât de pură de albastru ce te captivau după prima secundă în care i-ai fi privit erau lipsiți de inocență - întunecați, hotărâți și gata să te săgeteze. Să spună că o speriase era puțin. Și totuși, avea acel ceva care te atrăgea spre ea. O flacără interioară.
Între timp, învățase puțin mai multe despre ea și știa de ce era așa atunci. Ceea ce, îi dădea și mai multe motive să o urmeze și ajute pe fata atât de curajoasă și puternică.

Ajunsă în cealaltă clădire, își puse mâinile în șold, oprindu-se din mers. Bun, acum că era aici, cum o găsea? Parcă având un beculeț ce se aprinse deasupra capului său, își deschise telefonul căutând prin poze până dădu de una recentă cu Ariana. Cu un zâmbet pe buze, se îndreaptă spre un grup de studenți ce se aflau într-o discuție aprinsă despre ceva diferență dintre companii și ce KPI li se potrivesc - habar n-avea ce putea însemna asta.

ー Bună, îi salută ea pe cei trei băieți și două fete, atrăgând-le atenția asupra ei. Cei cinci și-au întors capul spre ea, vizibil interesați, cel mai probabil din cauza exploziei de roz. Era obișnuită.

ー Bună, grupul i-a răspuns privind-o cu interes pe fata ce arăta că o zână roz, varianta modernă. Ea le oferi un zâmbet larg și dulce, lăsând la iveală gropița din obraz, vrăjindu-i complet.

ー Îmi caut prietena care nu știe să-mi răspundă la telefon, deși avem ceva important de făcut. Însă sunt de la corpul de lângă, indică spre direcția clădirii, și nu știu pe unde să o caut. Ați văzut-o cumva? le întinse telefonul ce încă afișa poza Arianei. Cei cinci își mijiră ochii, privind la poză, apoi la ea uimiți.

ー Ești prietena Arianei de la IB*!? fetele icniră surprinsă. Ginnie îi privi confuză. Știa de postarea de pe forum, chiar Ariana o pusese să o șteargă. Se gândea că dacă destui elevi i-au văzut poza o recunosc. Dar ce era cu reacția aceea?

ー Uh, da? Ce-i cu asta? îi întrebă nedumerită.

ー Tipa... Uh, Adică prietena ta e cea mai cunoscută dintre noii studenți, îi explică una dintre fete, cu o tentă de gelozie în voce. Ginnie ridică o sprânceană.

ーNici nu e de mirare că a întrat în topul celor mai frumoase fete.

ーLa cum arată zic și eu, își dădură coate doi dintre băieți.

Ah, asta explica multe legat de expresiile celor două fete. Din păcate nu le putea spune cât de dezinteresată de chestii superficiale precum un top de popularitate al fetelor frumoase din facultate era pentru Ariana. Probabil dacă auzea, i-ar fi cerut să dea jos și site-ul școlii.

ー Oricum, prietena lor îi săgetă cu privirea, da, am văzut-o. Mergea spre cantină ultima dată, îi zâmbi politicos.
Ginnie le mulțumi și se întoarse pe călcâie pentru a urma indicațiile primite și a merge la cantină. Fusese mai rapid decât credea să afle unde e.

ー Pune-ne o vorbă bună dacă poți!  strigă din urmă unul dintre ei, înainte să icnească, probabil lovit de una din fete, făcând-o să chicotească.

Se opri în dreptul întrării scanând cantina în căutarea Arianei pe care fără mult efort o găsi la o masă îndepărtată de vorbă cu o șatenă. Aducându-și aminte descrierea oferită de Ariana, fata părea a fi "colega cu ochi de cățeluș de care nu poate scăpa". Uitându-se la ele, nici nu părea că vrea să scape. Rânji gândindu-se la cum să se răzbune pe fata care o făcuse să o caute aiurea. Precum o actriță, își duse mâna în dreptul feței, unind-și degetele cu o respirație adâncă și ochii închiși înainte să pornească nervoasă spre masa celor două.

ー Cum ai putut să mă lași baltă fără vre-o explicație, trânti ea mână pe masă speriind câțiva dintre studenții de lângă ele, inclusiv pe Mara. Ariana mai luă o gură de cafea. Puteai măcar să-mi răspunzi la mesaje măcar! Dar nu, cer prea mult! se plânse destul de tare cât să fie auzită bine și masa lor să devină un spectacol pentru toți din cantină. Toate astea când tu ești aici, la masa cu altcineva și-ți bei cafeaua liniștită, gesticulă abundent, precum o fată cu inima frântă ce nu era, primind compasiunea câtorva din fetele ce o priveau.

Mara se uita la fata cu părul roz, ieșită ca din paginile de modă de pe Instagram, bulversată în timp ce Ariana doar își dădu ochii peste cap.

ー Ginnie, Ariana își lasă cafeaua pe masă, evident enervantă.

ー Da? tonul fetei deveni brusc inocent.

ー Nu mai țipa atât că îmi dai dureri de cap și așează-te o dată, îi ordonă primind un chicotit drept în răspuns.
Ginnie se așeză lângă ele iar Ariana gemu mintal. Din nou, ce făcuse să se aleagă cu ea pe cap?

ー Nu mă prezinți? clipi des și dulce Ginnie, făcând-o să ofteze. O făcea intenționat. Știa deja asta.

ー Poți să o faci și singură, o informă revenind la cafeaua ei. Ginnie scoase limba la ea, apoi se întoarse spre Mara ce încă părea foarte confuză și 9 privea perplexă.

ー Bună, eu sunt Ginnie, prietena acestei raze de soare, se prezentă ea întinzând mâna. Am auzit multe despre tine.

ー Mara, dădu mâna cu ea. Eu n-am auzit nimic despre tine, o informă. Ar fi fost bine dacă știa ceva și se pregătea emoțional pentru așa moment. Ginnie o ochi pe Ariana.

ー Chiar așa? Ce drăguț din partea ta, Ari.

ー Am zis să o scutesc de o durere de cap, ridică din umeri.

Mara le privea atentă pe cele două care duceau un război rece în fața ochilor săi și ea se simțea prinsă la mijloc.

ー Știi ce mai poate cauza dureri de cap? Când primești un mesaj precum că trebuie să faci ceva și când vrei să întrebi mai multe nu ți se răspunde, îi zâmbi dulce sprijinindu-și fața în palmă.

ー Am telefonul în rucsac. Dar m-ai găsit, nu? rânji făcându-și prietena să pufnească. OK, se ridică în picioare, să mergem, te pun la curent pe drum.
Își ridică rucsacul pe care-l aruncă pe umăr.

Ginnie se ridică la rândul ei, și o urmă pe Ariana spre ieșire după ce își luă rămas-bun de la o Mara complet pierdută.

ー Nu îi zici nimic? făcu referire la Mara precum ieșeau din clădire.

ー Cred că fata știe mai multe decât ne-am fi așteptat. Ea ar trebui să ne pună la curent pe noi, o informă legat de concluzia trasă în urma discuției cu colega sa.

ー Hmm? Ginnie se apropie mai apoi de ea, prinzând-i brațul într-al său. Nu te-ai supărat, nu?

ー Întră în mașină, durere de cap ce ești, indică spre mașina parcată în fața lor. Ginnie rânji mulțumită sărind spre mașină fericită. Fata aia era prea mult pentru ea câte-o dată, Ariana putea să jure. Dar în același timp, era bună la ceea ce făcea. Prea bună. Era mai bine să o aibe de partea ei chiar dacă câte-o dată nu mai rezista cu ea.

ー Deci, ce voiai să-mi spui așa de important de chiulesc de la cursuri? ceru să știe o date intrate în mașină.  Ariana o privi atent.

ー Azi e turneul, o informă. Calc-o, trebuie să ne pregătim, ordonă iar Ginnie nu mai spuse nimic înainte de a ieși cu mașina din parcare.