ANUNȚ + N/A

Înainte de toate, scuzați update-ul întârziat. Din păcate pentru mine, univerisitatea nu e complet online și am și muncă în același timp, ceea ce rezultată în zero timp liber.

Findcă luna această îmi este plină și voi fi în trei țări nu îmi permit sa postez. Ca să compensez, vă voi lăsa acest capitol care e mai lung până voi reveni aici ( cam într-o lună). Sper să nu mă uitați până atunci :))

Love,
Andrè. 🖤

ｐａｉｓｐｒｅｚｅｃｅ

Ginnie ieși pe ușile sălii de clasă. Era trecut de patru și în sfârșit termina cu toate cursurile pe ziua aceea. Clădirea facultății era de-acum goală iar afară părea că se anunța o ploaie. Se opri în fața parcării când își aduse aminte de lipsa mașinii care acum era la Ariana. Își lăsă rucsacul pe mână cât să își poată căuta cartela pentru autobuz care, desigur, lipsea.

ー La dracu', lovi cu piciorul o pietricică de pe asfaltul rece pe care începeau să fie pictate de apă mici puncte. Bura. Dintre toate zilele în care ar fi putut lăsa nenorocirea de cartelă, se nimerea să fie fix când nu avea mașina. Își ridică capul privind bosumflată spre cerul gri. Viața era așa nedreaptă!

Ar fi putut să o sune pe Ariana să vină să o ia, însă nu știa dacă încă se afla alături de Kamil și nu ar fi riscat chit că îi răspunse la mesaje puțin mai devreme când aflase de la Mara despre cursă. Ariana avea dreptate, fata era folositoare dat fiindcă, cumva, știa o mulțime de informații despre ce se întâmpla în oraș deși părea atât de naivă.

Un claxon o trezi din reverie, aducând-o înapoi pe pământ. În fața ei geamul Jaguarului într-o nuanță de portocaliu închis fu rabatat, prietena cu păr de foc a lui Raven privind-o cu interes.

ー Pare că ai nevoie de o mașină, observă evidentul.

ー Am nevoie și de o vacanță în Maldive, îi replică sarcastic rozalia, ducându-și o mână la frunte precum picaturile de apă, haotice, o loveau din ce în ce mai mult. Ușor, ușor, afară începea o ploaie în toată regula. Roșcata căreia, din câte știa, i se spunea Fox, râse Scurt.

ー Ei bine, nu îți pot oferi vacanța în Maldive momentan, dar te pot duce acasă, se oferi. Ginnie o privi cu sprâncenele ridicate. La asta nu se aștepta. Fox îi făcu semn din cap să vină.

Privind încă o dată cerul, își calculă șansele la o altă variantă de a ajunge acasă înainte ca ploaia să înceapă pe bune și să ajungă leoarcă când nu cunoștea pe nimeni altcineva decât Mara din acea instituție iar fata plecase de ceva timp. Ei bine ce-o fi o fi, decise făcându-și loc spre portiera de la locul pasagerului pe care Fox o deschise cu un rânjet mulțumit pe față. Oare făcea o greșeală?

ー Sunt Fox, îi întinse mâna roșcata privind-o cu atenție.

ー Ginnie, își puse mâna într-a fetei înainte ca aceasta să i-o strângă - două degete poziționate pe încheietura ei, în timp ce restul îi cuprindeau mâna. Rozalia își arcui o sprânceană surprinsă în timp ce Fox îi afișă un zâmbet viclean. Porni motorul, ieșind cu mașina din parcarea universității.

Clar făcea o greșeală, se gândi. Însă deja făcuse destule greșeli la viața ei, ce mai conta una în plus? Sigur asta avea să fie mai OK decât a fi hacker sau aliată cu mafia italiană.

ー Te-am văzut pe pistă, roșcată vorbi prima o dată ce se aflau pe șosea. Conducea cu viteză, de parcă traficul era un joc pentru ea la cum depășea mașinile. Îi aducea aminte de cum trata Ariana regulile de circulație, doar că prietena ei era mai haotică de atât.

ー Chiar așa... Ginnie continuă să privească pe geam orașul.

ー Da, erai cu tipa aia Storm. Vă cunoașteți? Întrebarea îi căzu greu la stomac. Înghiți în sec. Nu putea spune că nu, căci deja le văzuse împreună, dar nici nu putea spune că sunt prietene căci și-ar da seama că e vorba de Ariana. Deci ăsta era interesul ei defapt...

ー Da, ne-am cunoscut la cursa de inițiere, mi s-a părut de gașcă, minți ridicând din umeri într-o încercare de a părea indiferentă sub privirea cercetătoare a roșcatei de la volan care nu mai aprofundă subiectul.

ー Mulțumesc că m-ai adus, îi zâmbi Ginnie o dată ce mașina se opri pe strada lor. Fox privi scurt împrejurimile înainte să-și reîntoarcă atenția asupra fetei cu părul roz de lângă ea.

ー N-ai pentru ce, plăcerea a fost a mea, îi returnă zâmbetul. Să înțeleg că te voi vedea deseară pe pistă? o cercetă cu privirea.

ー Posibil, veni răspunsul ambigu care le aduse un zâmbet complice amândurora pe buze.

Ieși din mașină, și-i făcu cu mâna înainte de a se întoarce pe călcâie și a porni în direcția opusă pe stradă. Îi spusese să o lase puțin mai departe ca în caz că Ariana era deja acasă să nu aibe parte de chestionări sau o posibilă ceartă.

Își încreți fruntea privind autoturismul scumpă din fața casei vechi cu design specific olandez - pereți de cărămidă roșiatică, ferestre dreptunghiulare lipsite de perdele și acoperiș de tablă - care sigur nu era a bătrânei cu pisici ce trăia în apartamentul de la parter. Își scoase cheia intrând în clădire și mai apoi în apartamentul lor de la etaj unde Ariana nu era de găsit la prima vedere.
Privi ceasul de pe peretele alb din sufragerie care indica ora șase. Sigur deja se întoarse acasă. Urcă pe scări până în dreptul ușii Arianei, în care bătu de câteva ori, fără a primi vreun răspuns.

Ariana își înfășură mai bine prosopul în jurul corpului, ieșind din baia plină de aburi în urma dușului său fierbinte și dădu nas în nas cu colega sa de apartament când vru să urce pe scări spre camera sa.

ー Băgami-aș, ce m-ai speriat! Ginnie își puse o mână peste inima ce-i bătea rapid. Ariana râse amuzată de reacția ei dramatică. Nimic nou.

ー Scuzați-mă că am făcut duș în propriul apartament, ironia era evidență în vocea ei. Făcu o pauză. Abia acum ai venit? realiză privind rucsacul de pe umăr și ținuta ei.

Drăguț. Acum ce avea să îi spună? se gândi Ginnie. Ieșise din duș, ceea ce înseamna undeva la maxim o jumătate de ora în care nu avea să știe dacă era acasă deja sau nu. Nu era destul totuși.

ー Am avut ceva de făcut, se rezumă la a spune. Ariana o privi atent însă nu mai presă subiectul, lucru pentru care era recunoscătoare. Nici ea nu știa cum ar fi putut să-i explice ceea ce tocmai s-a întâmplat. Putea fi numit familiarizare cu dușmanul? Poate chiar prea multă familiarizare.

ー Pregătește-te, mai avem doar o oră, îi aminti după ce privi la rândul ei ceasul ca mai apoi să o ocolească și să urce pe scări spre camera ei. Privind-o cum se îndepărtează, Ginnie expiră ușurată înainte să se îndrepte spre camera ei.

Închizând ușa în urma ei, își dădu prosopul jos și deschise ușa dressing-ului unde se opri pe gânduri. Privi cu mâinile în șold marea de piese vestimentare negre pătată ici-colo de cele câteva haine gri, albe sau una, două piese colorate - o adevărată raritate. Scoase un top scurt de piele, o bluză de plasă și o fustă de care atârnau o multitudine de lanțuri argintii pe care le trânti pe pat. Părea o combinație bună pentru personajul Storm. Se îmbracă rapid, ca mai apoi să își realizeze machiajul deja specific pentru o noapte pe pistă - smokey eyes și contur puternic. De data această adaugă sclipici pleoapelor iar în loc de tipicul ruj închis folosi un gloss. Își luă câteva inele și puse un lanț finuț la gât înainte de a-și instala peruca albă.

După o oră și puțin era gata. Apucă dantela neagră ce-i folosea drept mască de pe masă și telefonul, ieșind din cameră după ce luă în picioare o pereche de cizme de piele cu platformă care se opreau sub genunchi, gândindu-se cum să pună în practică sfatul dat de Kamil la prânzul avut împreună. Era ușor să spună că va încerca să fie mai deschisă și să lase oameni în viața ei de acum în colo. Partea grea era să și facă asta ținând cont că ea nici nu știa cum să își facă prieteni. Nu avusese nevoie de așa ceva până atunci și în afara de Ginnie, care practic se lipise de ea, nu considera că ar avea vre-un alt prieten. Asta dacă rozalia putea fi numită prieten căci nu prea i se deschidea nici măcar ei prea mult deși se știau de ani de zile. Cunoștea ceva lume, însă probabil partenerii de afaceri ilegale nu intrau la discuții în momentul acela.
Oftă.
Posibil ca asta să fie o misiune mai grea decât oricare alta avută până atunci.

ーArăți bombă! sări de pe fotoliu rozalia, închizând rapid ecranul telefonului pentru a-i oferi toată atenția prietenei sale sexy.

Respiră adânc. Poate în primul rând ar trebui să se detensioneze.

ー Nici tu nu ești mai prejos, o complimentă privindu-i fusta de latex într-o nuanță aprinsă de roz în care era agățat un tricou negru cu un imprimeu ce ducea cu gândul la o imagine vaporwave peste care avea trecut o borsetă destul de finuță în care aveai loc perfect de un telefon, chei și un mic portofel însă nimic mai mult, poate doar un ruj pe care mai mult ca sigur și-l luase la ea pentru a-și retușa buzele pictate cu atenție într-o nuanță de roz pudrat ce se difuza în degrade spre marginile buzelor ei făcându-le să pară pline într-un mod natural. În picioare avea ca de obicei, niște adidași butucanoși, negri cu talpă înaltă cât să îi confere câțiva centimetri în plus.

ー Mulțumesc, mulțumesc, făcu o plecăciune. Ești gată să te afli în rândul celor din public? glumi rozalia.

ー Mai mult decât ți-ar veni să crezi acum că voi putea vedea ce e de capul acestui corb enervant, o privi hotărâtă.

ー Ja, cool! Pentru că eu vreau petrecerea de după, râse fata făcându-o și pe Ariana să chicotească.

ーStai, e o petrecere după? Parcă abia atunci conștientiză vorbele fetei.

ー Ah, da. Blondul ăla Isak o organizează, o puse în temă.

Se pare că Isak avea planul său prin care să facă rost de conexiuni. Vorbele lui Kamil îi reveneau în minte și păreau să se adeverească din ce în ce mai mult. Se strâmbă nemulțumită.

ー Nu știu dacă o să vin la petrecerea asta.

Primi o privire surprinsă de la Ginnie care însă nu zise nimic, cumva se aștepta la acest răspuns deși spera să o surprindă și să zică da. O urmă tăcută spre ieșirea din apartament.
În drum trecură pe lângă doamna Silke, vecina lor de la parter care își aranja covorașul din fața ușii. Deși bătrână și cu multe pisici, încă se purta cu stil, mereu având părul grizonat aranjat într-un coc perfect și cu rochiile simple, perfect călcate.

ー Oh, ce frumos v-ați aranjat! își uni mâinile fericită, privindu-le cu drag pe cele două tinere studente. Copii ei erau deja la casele lor și se mutaseră în alte orașe, ea rămănând doar cu multitudinea de pisici care să-i țină companie, lucru ce o făcuse să decidă să dea spre închiriere partea de sus a casei. Când auzise că două studente vor să închirieze apartamentul de deasupra fu mai mult de bucuroasă, sperând că va mai avea cu cine să discute așa că Ginnie se găsea mereu de vorbă cu ea încă din prima zi de când se mutaseră pe când Ariana nu știa cum sa fugă mai repede.

ーMulțumim, Ginnie îi oferi bătrânei un zâmbet larg făcând o pirueta sub aplauzele bătrânei.

ー Ieșiți în oraș? le întrebă pe cele două care se rezumară la a aprobă din cap. Ce frumos! O să frângeți multe inimi, le asigură. Aveți grija cu bautura și drogurile, prea multe aduc probleme, veni sfatul femeii clar trecută prin viață, făcându-le cu ochiul, gesc care le făcu să se chinuie să controleze un chicot ce amenința să iasă.

ー Mulțumim, mulțumim! Acum trebuie să plecăm totuși, se scuză Ariana trăgând-o după ea afară pe ușa clădirii pe Ginnie care îi făcea cu mâna vecinei lor ce le privea cu drag.

Atenția îi căzu asupra Arianei, care de când o văzuse prima oară era prea serioasă pentru vârstă ei.

ー O să-ți găsești și tu pe cineva să-ți încălzească sufletul, vorbi în urma lor înainte ca ușa de lemn să se închidă însă după privirea confuză pe care i-o aruncă peste umăr bruneta părea că o auzise. Femeia zâmbi mulțumită făcându-i încă o dată cu mâna înainte de a se reîntoarce în apartamentul ei.

Scuturându-și capul, Ariana înaintă spre Lambourghini-ul Centenario negru cu garnitura de dedesubt pictată cu o nuanță de argintiu chromatic, deschizându-i portiera.

ーApropo, de unde a mai apărut și mașina? întrebă curioasă Ginnie, acum că avea ocazia.

ー Cadou de la Gabriel, veni scurt răspunsul prietenei sale care porni motorul ce torcea ca o pisicuță sub comenzile sale înainte să pornească pe șosea.

Curiozitatea lui Ginnie legat de întâlnirea bruscă cu Kamil, după ce cu o noapte înainte nu fusese acasă deloc și cine știe ce făcuse, creștea din ce în ce mai mult. Ar fi vrut să o bombardeze cu întrebări, însă nu credea că ar fi primit prea multe răspunsuri la cât de secretoasă o știa, nu spera la prea multe răspunsuri chiar dacă întreba ceva.

ー Mi-a spus că nu e necesar să mă ascund atât de mult, se confesă ea cu un oftat scurt amânând pornirea mașinii, surprinzând-o pe tânăra de pe locul din dreapta.

ー Aparent deși sunt un lider bun, nu mă descurc la munca în echipă, dar cred că știai asta deja, pufni. Cică ar trebui să mă folosesc de orice avantaj aș putea a avea pentru a-mi creea conexiuni și să mă bucur de viața de student, zâmbi cu jumătate de gură. Am dat un mare fail până acum, nu? Se întoarse pentru a o privi pe singura ei prietenă.

Ginnie avea ochii mari, surprinsă de schimbarea de atitudine. Așteptase de atâta timp momentul în care Ariana avea să fie mai deschisă cu ea căci atunci când chiar a fost nu mai știa cum să reacționeze. Clipi rapid pentru a-și reveni și-i oferi un zâmbet cald prietenei sale.

ー Ești prea dură cu tine însăți. E normal să greșești. Și, acum că știi și tu asta, îi puse o mână pe umăr privind-o serioasă, e un motiv în plus ca să vii cu mine la petrecerea de după!

Ariana izbucni în râs. Doamne fata asta era ceva. Fiecare cu ce o interesa.

ー Nu, pe bune, își luă mâna de pe ea redevenind serioasă. Chiar Kamil ți-a zis: profită puțin de viața de student. Plus, nu e ca și cum mergem la o petrecere de studenți. Mergem la o petrecere ținută pentru raceri la curse ilegale, ce Dumnezeu! Ce alt fel mai bun de a te cunoaște cu oamenii de pe Pistă dacă nu când va faceți turtă împreună?

Ariana oftă. Avea și ea într-un fel ciudat dreptate.

ー Bine. O sa vin cu tine, se lăsă înduplecată, primind un icnet fericit din partea rozaliei care aproape sărea în scaun de fericire.

Nu dură mult până mașina sport opri în fața casei lui Sam și Ariana opri motorul cu un zâmbet satisfăcut. Până acum îi plăcea noua mașinuță. Dacă i-o lăsa câteva zile pe mâini blondinului sigur urma să fie un adevărat fulger pe roți. Acum că se gândea, poate ar fi trebuit să facă asta.

Sună la sonerie, blondul deschizând curând ușa confuz la vederea celor două în pragul ei.

ー Ziceți-mi că azi nu e nici o cursă, ceru alarmat.

ー Ba da, este, Ginnie îl informă scurt fără vre-o altă explicație doar pentru a se bucura de reacția lui care nu întârziă, panică cintindu-se imediat pe fața lui.

ーDar noi nu concurăm, Ariana își puse o mână pe umărul lui, amuzată la rândul ei de săracul Sam care respiră ușurat cu mâna pe piept.

ー Bun, pentru că nu am făcut nici o verificare la sânge, le pofti înăuntru. Abia am terminat să-ți pun mașina cât de cât la punct după ultima ta cursă, o privi acuzator peste umăr pe Ariana în drum spre garaj. Ea ridică din umeri cu nonșalanță. Uneori îl exasperat felul ei de a risca totul, mai ales când venea vorba de mașinile pe care el trebuia să le repare.

Apăsând pe întrerupător porni lumina neoanelor în garaj, unde se odihneau cele două mașini.

ー Chiar dacă nu ai terminat, presupun că e OK dacă doar conduc, nu? ceru să știe privind fulgerele reflectorizante de pe Thunderbolt (mașina ei).

Sam privi automobilul gânditor câteva momente.

ー Da, nu ar trebui să fie vre-o problemă dacă e vorba doar de condus, dădu el verdictul care-i aduse Arianei un mic zâmbet în colțul buzelor. Nu voia să împartă mașina cu Ginnie iar. Era sătulă de cât o făcuse în ultimele două săptămâni și puțin pentru a merge la facultate.

ー Dacă voi nu participați, cine concurează în seara asta? întrebă curios tânărul blond rezemandu-se de cotorul ușii privind cele două fete care se îndreptau fiecare spre mașina sa.

ー Raven, îi raspunseră la unison. Ariana mai mult mârâind numele.

Sam făcu ochii mari. Era tipul despre care Ginnie vorbise cu asiaticul la ultima cursă.

ー Ah! Ariana se opri înainte de a întra în mașină. Ți-am adus o nouă mașinuță pe care să o modifici, făcu referire la Centenario-ul parcat în fața casei.

Urcă în mașină, Ginnie urmând-i exemplul, pornind spre terenul de la ieșirea din oraș, de lângă lac, unde avuse loc prima lor cursă și lăsându-l în urmă pe Sam care se găsea având iar de lucru din cauza Arianei. Nici de ar fi avut un job full-time nu ar fi avut atât de muncă!

Ajunse sub pod deja puteau auzii muzica ritmată dată la maxim care umplea aerul plin de entuziasm din partea celor prezenți, încă nevenindu-le să creadă că Raven era înapoi în oraș. Membrii vechi nu îl mai văzuseră concurând de ani de zile iar nou veniți precum ele erau mai mult decât curioși în privința aptitudinilor personajului legendar.

Trecând cu mașinile pe lângă oamenii prezenți, parcară la baza plăcilor de ciment ce mărgineau porțiunea aceea din faleza orașului. Câțiva oameni erau deja așezați pe cimentul rece, dat fiind lipsa tribunelor de orice fel de aceasta dată, în timp ce alții încă se aflau la mașinile lor însă ochii lor erau acum asupra mașinii decorate de fulgere. Capul novicilor monștri, precum îi denumiseră pe cei cinci câștigători ai cursei de inițiere, își făcuse apariția la cursa celui căruia avea să îi fie adversar principal în următoarea rundă a turneului, era și normal ca toți să vrea vadă ce o să se întâmple.

Cele două fete își părăsiră mașinile, trântind portierele în urma lor. Ariana privi în jur. Câțiva bărbați puneau la punct panoul pe care urma să fie prezentată cursa, diferite grupuri stăteau de vorbă, apoi îl văzu pe el. Bărbatul cu păr de abanos, des și drept, dat pe spate și din care câteva șuvițe rebele îi cădeau pe față aproape intrându-i în acei ochi de onix. Era, ca de obicei, alături de cei doi prieteni mult mai colorați decât el lângă aceleași mașini, decorate într-un stil specific fiecăruia, pe care le avuseseră când i-a văzut prima dată pe pistă.

Ochii lor se întâlniră printre multitudinea de oameni iar cumva, părea că încet, toți din jurul lor dispăruseră în lupta lor pentru a vedea cine își va muta privirea primul. Raven își arcui o sprânceană, un rânjet satisfăcut întinzânduse pe buzele sale. Ariana îi copie reacția, parcă provocându-l din privire să îi dovedească dacă sunt doar poveștile de el sau nu. De-acum oamenii începeau să le privească mica competiție de priviri cu interes când Deni merse spre Raven pentru a-l anunța că trebuie să-și ocupe poziția, făcându-l să-și mute privirea de la fata misterioasă cu păr alb precum luna plină.
Pe când termină de vorbit cu Deni, fata deja plecă de acolo.

ー S-au așezat alături de restul, îi anunță Jace pe cei doi prieteni ai săi care păreau hipnotizați de cele două fete, arătând cu un gest al capului spre porțiunea de ciment unde Isak își făcea loc zâmbitor lângă ele alături de Max și Hayden care se așezară după ce au bătut palma cu Ariana în semn de salut.

"Cam mulți bărbați în jurul lor," gândiră simultan Fox și Xander, deloc mulțumiți de ceea ce vedeau. S-au privit unul pe celalalt curios, însă niciunul nu a zis ceva despre interesul pe care îl aveau legat de cele două, mulțuminduse amândoi cu zâmbetul complice pe care și l-au oferit. Va să zică Fox pusese ochii pe rozalie...
Fără a-și mai zice ceva, amândoi s-au urcat în mașinile lor pornind spre linia de start ce se afla sub podul de fier.

ー Dar ce drăguț din partea voastră să mă așteptați, țipă după prietenii lui Jace. Prea târziu, deja se depărtară de el.

ー Stau și se holbează ca doi proști la niște gagici și după când îi aduc cu picioarele pe pământ mă lasă baltă, halal prieteni, bolborosi enervat urcând în mașină înainte să o pornească și să calce accelerația până li s-a alăturat.

În fața liniei trasate cu vopsea albă trasată peste peticele de iarba bătătorită și pământ, grupul lui Xander se opri în spatele a patru alte mașini ce erau decorate de același sticker cu un cap de leu, semn că erau din aceiași echipă, lucru care o făcu pe Ginnie să își unească sprâncenele.

ー Ăștia patru, fac și ei parte dintr-un grup? întreabă interesată de același lucru ca și Ariana.

ー Nu știți multe despre pistă, nu? râse cu vocea sa joasă Max. Clatinatul din cap al lui Ginnie în semn de nu îl făcu să își dreagă vocea și să ia o expresie serioasă, ca de mentor. În cadrul pistei există mai multe grupuri în care sunt împărțiți raceri. De obicei și voi ați fi fost ori invitate să faceți parte din unul după inițiere pe baza aptitudinilor voastre ori după ce vă dovedeați meritele pe parcurs însă anul ăsta Martin pare că are alte planuri, ridică din umeri. Dacă faci parte dintr-un anumit grup, în general nu te oprește din a avea tangențe cu cineva dintr-un altul. Totuși, ăștia patru, arată spre cele patru mașini colorate, sunt membri ai Golden Lion, grupul ce le este inamic jurat celor din Red Moon, își încheie lecția profesorul Max ridicându-și câteva semne de întrebare Arianei.

ー Stai, deci un grup are mai mult de trei membri? întrebă realizând că Max a dat de înțeles că ar fi mai mult decât ce vedeau momentan.

ー Bineînțeles, grupurile pot avea până în rândul zecilor de membri, interveni și Hayden care părea și el să știe destul de multe.

ー Zecilor? repetă Ariana, privirea ei fugind asupra lui Raven și a celor doi prieteni ai săi care se aflau într-o discuție. Înseamnă că și grupul lor era format din mai mult de trei persoane? se întrebă.

ー Da, spuse facăndu-le să se încrunte confuze. Deoarece înainte veneau mulți spectatori și pariurile erau masive, o echipă mai mare conferea mai multe avantaje pentru șoferi ținând cont că aveau mai mulți mecanici ori IT-iști și un venit constant - o porțiune de banii fiind împărțită între toți membrii, deși mai puțin față de ce strângea o echipă de dimensiuni mai mici.

ー Deci și din Red Moon fac parte mai mult decât trei persoane? Ginnie dădu glas gândurilor prietenei sale. Max dădu din cap negativ.

ー Nu. Sunt doar ei trei.

Ariana începea să se întrebe ce era cu grupul lor de era atât de diferit de restul.

ー Ca să faci parte dintr-un grup ori tu ești cel care îi cere asta liderului, ceea ce nimeni nu avea tupeu să facă în cazul lor, ori liderul te invită personal, explică Hayden urmat de aprobarea tăcută a unui Max cu mâna la bărbie într-o poziție de om gânditor.

ー Raven nu a fost omul care să se asocieze cu prea mulți oameni de pe pistă vre-o dată. Cel mult te cunoșteai cu el și aveai câteva conversații sau curse însă nu prea interacționa cu alții înafară de membrii grupului său, își aduse aminte bărbatul musculos.

ー Și dacă nu intri în niciun grup? ceru să știe Ariana după o scurtă pauză de gândire.

Max făcu și el o pauză, parcă pentru a fi sigur că ceea ce spune e corect.

ー Păi, sunt două opțiuni: cum am spus mai devreme, aștepți până îți dovedești aptitudinile ori îți creezi propriul grup, însă pentru asta îți trebuie un renume destul de bun cât să faci oamenii să te urmeze. Un grup nou de obicei nu are același suport precum unul deja bine înrădăcinat pe Pistă. Desigur, voi nu aveți de ce să vă faceți griji, deja am auzit destui care sunt gata să se ia la bătaie pentru a vă avea în grupurile lor după ce se termină turneul, le asigură cu un zâmbet Max având degetul mare ridicat pentru a-și arăta aprobarea.

Poate nu o acceptase la început, însă după ultima cursă știa că fata nu era de subestimat. Avea destul talent cât să își susțină încrederea, nu mai era loc de contrazis asta. Îi câștigase respectul pentru cum i-a adus spre câștig.

Arianei nu îi era frică niciun pic de posibilitatea de a nu fi aleasă de nimeni. Știa ca nu avea de ce. Însă era bine să fie cât se putea de informată înainte de următoarea rundă a turneului. Nu exista niciodată ceva precum "prea puține informații" în lumea ei. Cu cât știai mai multe cu atât aveai mai mult avantaj și șanse de reușită. Plus, nu știa ce grup i-ar fi putut oferi ceea ce avea nevoie.

Un țiuit asurzitor făcu ca toată lumea să-și ducă mâinile la urechi privind spre panoul alb în fața căruia Deni se chinuise să poziționeze cu grijă microfonul și, evident, eșuase lamentabil lovindu-se de el. Zâmbi strâmb către persoanele care-l înjunghiau cu privirea și se retrase spre unul dintre jeep-urile negre.

Purtând un costum mov aprins ce-i aducea aminte Arianei de un personaj din anime-urile vechi, de prin anii nouăzeci, datorită croieli costumului care avea pantalonii de stofă drepți cu talie înaltă și gulerul cămășii deschis la primii nasturi peste sacoul asordat pantalonilor ce avea de asemenea o croială specifică acelor ani prins într-unul dintre nasturi la brâu. Martin își ocupă locul în fața microfonului susținut de un tripod de metal. Între timp și restul de oameni ce se mai aflau jos urcară pe bucățile de ciment ori pe mașinile lor pentru a asculta ce urmează. Își duse o mână pe microfon cu o expresie grava.

ー Bună seara dragii mei! strânse microfonul mai bine în mână. În această seară avem o cursă foarte specială, între Golden Lion și proaspăt reveniți alături de noi, însă mereu legendarii, Red Moon! anunță bărbatul precum prezentatorul unui meci de box pentru a antrena mulțimea, fără a se feri din a-și arăta preferința în materie de echipe. Era evident că îi susținea pe Raven și echipa sa.

ー Acum, știți deja cum funcționează cursele. Dragilor, să vedem miza! Ceru ca un prezentator de concurs televizat.

Unul dintre oamenii lui Martin se opri în fața celor două echipe. Raven și un alt bărbat, probabil liderul echipei adverse, scoaseră din mașină câte o geantă nu prea mare, lunguiață, precum cele pentru sală.

ー Cinci mii, anunță bărbatul din echipa adversă șocând mulțimea.

Cinci mii. Punea la bătaie cinci mii de euro! Se pare că nu se zgârceau la bani.

Raven rânji, înmânând la rândul său o geantă bărbatului.

ー Zece mii, ridică el suma. Își încrucișă brațele la piept, provocându-l pe bărbatul din fața lui.

Ariana și restul priveau uimiți. Tipul ori era bogat din cale afară, ori avea încredere completă că avea să câștige.

Mârâind, bărbatul din fața sa făcu semn din mână unuia dintre șoferii săi care mai aduse o geantă.

ー Zece mii să fie, legendo. Să vedem dacă îi meritați, aproape scuipă.

Rânjetul lui Raven se adânci.

ー Să vedem dacă e mai mult decât gura de voi, lei aroganți, sarcasmul se citea în vocea roșcatei.

Jace mimă din spate o pisică care dă cu ghiara, ironizându-i în timp ce bărbatul se retrăgea cu gențile.
Martin bătu din palme, atrăgând atenția asupra lui din nou.

ー Acum, fără alte adăugări... Cu o mișcare rapidă scoase microfonul din teacă, aplecandu-se precum striga: Să înceapă cursa și pariurile! Se lăsă în jos precum un rockstar la un concert Live încercând să atingă o notă înaltă înainte să ridice o mână în aer.

Cu cât il vedea mai des, cu atât mai dramatic îi părea bărbatul Arianei. Chiar și așa, felul său excentric de a prezenta învioră mulțimea care striga și fluiera entuziasmată. Asta o includea și pe cap roz de lângă ea care aproape îi sparse timpanul cu un țipăt al dracului de ascuțit, făcând-o să își ducă mâna la ureche pentru a verifica dacă mai e intactă și să-i arunce o privire nervoasă. Ginnie îi zâmbi ca un cățel vinovat cerând scuze din privire.

Din mulțime își făcu loc în fața concurenților o tipă blondă îmbrăcată într-un body roșu cu decolteu adânc și cizme de piele de aceiași culoare ce se opreau la jumătatea coapselor și-i făceau picioarele lungi să pară că se continuă la infinit. Se opri din ceea ce arătase a defilare în fața mașinilor aliniate, deși la o distanță de câțiva metri, în fața spațiului a două dintre ele. Avea în mână două steaguri cu modelul unei table de șah.

ー Eh? Isak și Ginnie au sărit ca arși la vederea ei.

ー Păi da ce-i asta, nouă ne-au dat niște tipi plictisitori și ăstora le e deschisă cursa de o tipă ca ea? se revoltă Ginnie stârnind râsul în jurul ei.

ー De acord. Asta e discriminare! o susținu Isak care o ochea din priviri pe tipa apetisantă ce-i umezea gura, mai să-i curgă o bală privind-o.

ーE întotdeauna vorba de reputația ta pe pistă, ridică arătătorul în aer. Hyden se prefăcu a fi profesor și a-și aranja cu cealaltă mână ochelarii invizibili pe nas.

ーLas' că le arăt eu reputație, declară înflăcărat blondul, Ginnie susținând ideea prin mișcări rapide ale capului.

Ceilalți trei au râs de reacția lor înainte ca toți să își reîntoarcă atenția la cursa ce avea să înceapă.

Blonda își ridică bratele cu steagurile în aer. Mulțimea începu să numere invers de la trei, la unison, acompaniate de mârâitul mașinilor. Ariana, Ginnie și Isak se uitau în jur fascinați. Nu văzuseră pista așa până acum. Hayden care prinseseră puțin din zilele bune ale pistei și Max care știa ce curse erau înainte priveau cu nostalgie cum totul parcă era reinsufletit.
Când au ajuns cu numărătoarea la unu, tânăra își lăsă mâinile să cadă pe lângă corp, mașinile pornind ca niște săgeți pe lângă ea și era o minune că nu se dezechilibrase ținând cont de mărimea considerabilă a tocurilor pe care le aveau cizmele.

Imediat, pe panoul alb fu proiectată imaginea din aer a celor șapte mașini care porneau spre oraș.

"Deci așa era să privești cursa," se gândi Ariana privind panoul mare pe care apăreau mașinile ce prindeau din ce în ce mai multă viteză.