Chào các bạn! Vì nhiều lý do từ nay Truyen2U chính thức đổi tên là Truyen247.Pro. Mong các bạn tiếp tục ủng hộ truy cập tên miền mới này nhé! Mãi yêu... ♥

Capitolul III - Petrecerea partea a II a

-Pe bune?! Fix acum îşi mai găseşte un rău făcător să apară?! Tikki, în cât timp te saturi?
-Cam în 10 minute. În cel mai bun caz.... *zice ea molfăind*

....După 10 minute....

-Gata!
Tresar....
-Tikki! Transformă-mă!
După ce ma transform, mă îndrept spre locul de unde veneau zgomotele. Langa Turnul Eiffel. În mijlocul acțiunii era un monstru uriaş, cu mov, verde şi albastru. Arunca cu.... soluții, ceva.... ciudate peste tot, în special pe maşinile de pe stradă. O urmăresc cu privirea şi o văd îndreptându-se spre şcoală.
-Ce ar face un monstru la şcoală?!
-Aaaaa!!!!
Țip din toți rărunchii şi mă dezechilibrez de pe acoperişul pe care stăteam. Imediat, însă, sunt prinsă de Motănel.
-Neatza, Prințesă! *Chat*
-NU MĂ MAI SPERIA AŞA!!!! NU MAI VENI PE LA SPATE FĂRĂ SĂ ANUNȚI!!!! PUTEAM SĂ CAD ŞI SĂ MOR!!!!
-Hopa... Calm... Plus că nu ai căzut. Te-am prins.
-PUTEAI SĂ NU MĂ PRINZI!!!
-Întotdeauna voi fi prezent să te prind!
-.....
-Promit.
Awwwww!!!! Ce draguuuuț! Ugh.... calmează-te, Marinette! Ție îți place de Adrien, nu de Chat!!!
-Deci.... Bugabu... ai vreun plan? Eşti cam... gânditoare...
-Ugh? Eu... ce? Ce?
-Ai. Vreun. Plan. Bugabu?
-Ah.... mai întâi să vedem slăbiciunea bestiei... după ne dăm noi seama ce să facem...
-Ok.

De acum nu mai scriu cu diacritice si am sa le pun doar cand am timp sa editez cartea, probabil dupa terminarea ei. Chiar dureaza mult sa scrii cu diacritice. Mai ales de pe telefon.
Daca vreti sa scriu cu diacritice va rog sa va asteptati la un capitol pe luna :| deja postez extrem de rar si ma seaca asta

Fugim fiecare unde il taie capul. El se duce la scoala, iar eu la monstru. Un val de claxoane imi vine in urechi. De ce? Blocaj in trafic. Alt moment mai bun nu si gaseau?! Monstrul isi ia de la brau, dintr o centura dotata cu eprubete in care sunt solutii, o sticla si arunca continutul peste mai multe masini. Fiecare dintre ele dispare, iar in locul ei raman doar oamenii din masini. Sec.
Adica... pe bune?! Un monstru care elimina masini si care e suparat pe masini? De ce te ai supara pe un obiect? Mno, bene, nu ma bag in viata altora... Totusi... are ceva cu masinile... deci am putea o ademeni cu asta. Merg la Chat pe care il vad ca asteapta monstrul la intrarea scolii.
-Cred ca akuma ul e in cartela de la gat! *Chat*
-Bine.
-Cum facem?
-Pai vad ca are ceva cu masinile... deci trebuie doar sa aducem o groaza de masini in fata ei ca sa i dam de lucru. Apoi putem doar sa o scapam de akuma.
-Bine. Printesa, te las pe tine sa te ocupi de akuma. Sa ai grija de tine!
Zambesc si dau din cap afirmativ. Il astept pe Chat sa mute masini cat sa aduca monstrul cat mai departe de scoala. Dupa ce face asta merg dupa ei.
-Lucky charm! *invoc puterea de a crea*
In mana imi apare o foarfeca. Dupa ce analizez oleaca ce am de facut alerg la Chat si ii spun sa duca persoana akumatizata sub turnul Eiffel. Asa si face cu ajutorul masinilor. Ii imprumut batul si ma urc pe turn aproximativ deasupra bestiei. Fixez batul de turn si il lungesc pana ajung langa gatul monstrului. Ii apuc cu o mana cardul si cu foarfeca il tai. Akuma zboara catre cer iar eu o/il deposedez.
Profa de chimie era in fata noastra si isi freca capul. O ducem pana la scoala si apoi ma ascund pentru a ma detransforma.
Se pare ca ne au dat drumul deoarece orele se terminasera. Intr un fel sau altul chiulisem din nou... ce o sa ma fac cand o sa vada parintii?!
Oricum... trebuia sa ma intalnesc cu restul la mine pentru a face mancarea pt ziua dirigintei. Ma uit la telefon:
"23 de apeluri de la Alya" Trebuie sa ma grabesc!!!!
Incep sa alerg pana acasa. Vad ca viata mea se raporteaza numai la alergat XD... Cineva alerga pe cealalalta parte a strazii. Adrien... Nu trebuia sa fie la mine acasa? Traseele noastre se intersecteaza la un moment dat. Nu ma vede si din greseala ma tranteste pe jos cand ne apropiem. Alergam in acelasi ritm. Cred ca de aceea nu m a auzit...
Se intoarce speriat de zgomotul pe care l am provocat cand am cazut pe asfalt. Dar de la mine, ochii ii fug in alta parte...

Cel mai scurt capitol pe care l am facut vreodata. Sunt cam suparata pe mine ca nu am timp sa postez mai des... ma urasc. Si voi ma urati. Sper ca v a placut.. pareri?

Bạn đang đọc truyện trên: Truyen247.Pro